| = silviu viorel pacala - lumini smaltuite | Nache Mamier Angela [08.Dec.10 21:16] |
| un poem frumos,scris cu mestesug dar si inspirat,un temperament "de foc"antrenat într-o poveste senzuala demna de semnalat pentru forta sugestiva sugerata de cuvinte care au semnificatii grele ,impregnate de farmecul a doua corpuri ce se "lumineaza" reciproc remarc :"sufletul meu cu picioare de câine împleticit pântecul mamei lipit de somn"... va citesc ca de obicei cu interes | |
| + . | ștefan ciobanu [09.Dec.10 01:36] |
| cuvintele sunt asezate la linie, ca sa dea o curgere frumoasa. o poezie cu solduri diafane as putea spune. balansul este evident, doar concentratia difera. pana la urma stam goi unul in fata celuilalt, indiferent de cum o facem. mi-a placut | |
| + silviu viorela pacala-err | Nache Mamier Angela [09.Dec.10 08:18] |
| am uitat steluta la sfârsitul comentariului! scuze | |
| = Olarul de vise | Călin Sămărghițan [09.Dec.10 11:38] |
| Smălțuiești efemerul, poetule! Te joci de-a păstratul nepăstrabilului, și-ți merge! Ne execuți cu misterul lipirii de somn și ne amăgești cu descoperirea columbiană a fardării în lacrimi. Bine măcar c-ai scris-o să avem și noi o bucată din ochiul tău! | |
| = răspunsuri imponderabile: | silviu viorel păcală [12.Dec.10 17:33] |
| Angela*-muțumesc de lectură și apreciere; Ștefan**-goliciunea e un exercițiu al vieții cum bine spui; Călin***-mă bucură totdeauna percepția ta și-mi place să umblu pe urmele scrisului tău ezoteric. Deși tardiv, fac o reverență. Să ne citim! | |