| + . | emilian valeriu pal [09.Dec.10 14:16] |
| pentru că nu a mai fost timp nici să ne legăm bocancii șireturile curgeau însângerate pe lângă glezne. luaserăm cu noi în buzunare doar flăcările lumânărilor de la părinți. când ieșeam din orașe ne vedeam cel mai bine unul pe celălalt. atât de rari dar niciodată mai puțini cu hainele rupte în fâșii subțiri ca limbile de ceas. vii cară morții se auzea tot timpul în liniștea din jur precum un ecou împărțit aproape fărțește între soldați. când se lăsa noaptea și se făcea frig îmi trăgeam craniul comandantului ca pe o glugă. Eu asa am vazut textul. Si citeva typo. Ai citeva imagini extrem de puternice intr-un interval foarte scurt, care creeaza un efect de glont ratacit. Pe mine m-a impresionat. | |
| = ps | emilian valeriu pal [09.Dec.10 14:26] |
| Din puctul meu de vedere prima fraza poate sa lipseasca pentru ca deconspira finalul. In plus repetitia intr-un spatiu atit de scurt nu prea favorizeaza textul, mai mult il ingreuneaza ca o ranita prea plina. Plus ca, prin eludarea comandantului de la inceput si pastrarea lui la final, se creeaza un fel de unda de soc. Nu stiu, cel putin asa am vazut eu. | |
| = . | ștefan ciobanu [09.Dec.10 14:35] |
| emil, ma gandesc serios la inceput in aceste momente. | |
| = Ștefan Ciobanu: | Ottilia Ardeleanu [09.Dec.10 22:13] |
| un text emoționant,cu un asurzitor "zgomot de obuze": "viii cară morții"! concentrat, izbitor în urechi, ochi, inimă. impresionant! Ottilia Ardeleanu | |
| + viii cară morții | Silvia Goteanschii [09.Dec.10 22:32] |
| citind, am avut senzația că ai fost acolo viu și ai cărat. și dacă n-ai fost, și dacă ai scris atât de grăitor, înseamnă că ai simțit proiectilul în piept. întotdeauna ți-am simțit poemele și asta spune că scrisul tău este "certificat". cum ar fi, îmi pare că frazele îți erau mai bine scurtate. mai mult pe vertical, decât pe orizontal. se vede că traiectoria glonțului a rămas, pe creier. frumos. | |
| = interesant. | Tataru Basil [09.Dec.10 22:59] |
| Un text cu o poziție importantă în paradigma estetică a originalității. Din contra cred că finalul distruge motivația începutului. Este un text cu caracter. succes. | |
| = . | Silvia Goteanschii [11.Dec.10 00:20] |
| sebastian, după ce criteriu ai catalogat tu acele trei cuvinte la "nepoetice" ? chiar sunt curioasă, vi-a-vis de acest text. | |
| = raspunsuri | ștefan ciobanu [11.Dec.10 00:32] |
| ottilia, razboiul asta se da in noi. e cel mai aprig silvia, toti suntem acolo. poate atunci, simturile erau mai scutite, si am intrezarit adevarata noastra natura. am revenit cu imaginea aceasta. asa aratam noi pe partea cealalta. t. b, finalul nu are cum sa distruga. nu vad poemul fara final. sebastian, cum adica nepoetice? nu inteleg :) ela, multumesc de recomandare | |
| = erata | ștefan ciobanu [11.Dec.10 00:37] |
| simturile erau mai ascutite | |
| = Încearcă să rescrii textul ca pe o poezie. | Tanasoiu Elizabeta Virginia [12.Dec.10 07:18] |
| Un text plăcut, în care mulți dintre noi se regăsesc. Eu te sfătuiesc să nu tai nimic (referitor la sugestiile primite anterior)altfel va pierde din valuare, dar incearcă să rescrii textul ca pe o poezie. Haideți să revenim la tiparele clasice dacă avem pretenția să ne numim poeți. Dacă vrem să nu mai fie șireturile bocancilor însângerate, trebuie să facem ceva. Asta înseamă altceva. | |
| = oameni buni | Gabriel Petru Băețan [12.Dec.10 17:29] |
| Ciobanu experimenteaza forme si stiluri, ceea ce nu este rau pentru un amator care se cauta. Are o oarecare obsesie pentru comparatii si adjective cu tenta suprarealista. Are imaginatie dar faptul ca isi asuma rolul soldatilor, persoana a I-a plural, ne indeparteaza pe noi, cititorii, de sinceritatea si naturaletea unui poem trait, simtit. Ciobanu nu a fost pe front, nu a vazut moartea pe front, el imita sentimente, imita senzatii, apeland la o sursa falsa de inspiratie. Sebastian Brestin are un simt excelent al poeziei. Se vede de la posta ca in cazul de fata Ciobanu foloseste o constructie prozaica, cu un limbaj deficitar si nepoetic. Parca as citi fragmente, pe sarite, din Sven Hassel. "Pentru ca", "cand" sunt elemente absolut deranjante. Un poet adevarat stie sa elimine balastul si sa evidentieze atat cazualitatea cat si temporalitatea prin insasi decorul poetic. De ex, "pentru ca nu a mai fost timp nici", poate fi inlocuit cu usurinta cu "nu aveam timp". Mai apoi "când" ieseam din orase ne vedeam "cel mai bine" unul pe celalalt. "Cand" este absolut in plus, pentru ca verbul arata deja timpul actiunii... | |
| = raspund | ștefan ciobanu [14.Dec.10 22:49] |
| Elizabeta, au trecut multi ani de cand si asezarea aceasta poarte numele de poezie. pentru mine are o semnificatie aparte scrisul asa. nu stau sa il explic. ma bucura ca se vede alegoria, ca te recunosti acolo, prin multime. cu bine. | |
| = eu.... | Ștefan Petrea [17.Dec.10 23:27] |
Eu ce sa mai zic, cand s-au spus atatea desi multe comentarii mi se par in gol, adica neavand legatura cu textul. In opinia mea este un poem foarte puternic, foarte concentrat. In sine m-a atras titlul, care desi se situeaza pe o paralela cu poezia in sine, este remarcabil prin expresivitate. Desi numele tau imi suna cunoscut in urechi, recunosc, spre rusinea mea, ca nu cred sa te mai fi citit. Lucru pe care il voi remedia neantarziat. Toate cele bune si la cat mai multe astfel de poeme...! | |
| = . | ștefan ciobanu [17.Dec.10 23:38] |
| stefan, e suficienta si citirea acestui poem. pentru care iti multumesc. | |