| = deși, privesc înțelegător... ca de la oraș! | Adrian Firica [10.Dec.10 03:10] |
| cu îngăduință, aș da o dinamică poemului: deși sub mașină un cîine alb deși și jegos deși roade o pungă murdară deși a răsturnat tomberonul și a împrăștiat resturile deși apoi s-a tras la căldură deși abia ce am oprit motorul deși și iară trebuie să cobor la (poate "în"; n.n!) oraș ... mi-a dat telefon una: cică a rămas gravidă și vede negru nu-i poate spune bărbatului că ar omorî-o nebunul vrea consolare așa că m-a sunat întîmplător zice că a butonat telefonul și s-a oprit la L lovesc javra cu piciorul urc în mașină și-mi pun centura la o sută de metri mă oprește un curcan are dreptate am uitat să aprind farurile îi dau 50 de lei și o tai grăbit spre bufet „la cucuveaua” o bodegă de doi bani plină de bețivi și ea mă așteaptă picior peste picior cu mîinile pe burtă „așa-i că-i mare?” întreabă ca un salut și bea o gură din poșirca verde „îhî” răspund și mă trag instinctiv cîțiva pași o lovitură puternică după ceafă apoi noapte stau pe un pat alb și privesc lichidul cum se scurge încet înspre venă jos un cîine alb roade un os de cauciuc și mă privește înțelegător poemul nu-i rău! conține nu numai un mesaj subliminal, ci și unul bine ancorat în realitățile noastre de azi. îmi "aducește" aminte de filmele "americănești" din anii '50. | |
| = Adrian Firica, | Liviu-Ioan Muresan [10.Dec.10 16:49] |
| eu vă mulțumesc de aplecarea pe text și propunere. Nu mi se pare fericit ales acel"deși", deși dă ritm alert poeziei. În ceea ce privește epoca în care se poate încadra, perfect adevărat. E o abordare tocmai în acest sens. | |