| = asa | Anca Roshu [13.Dec.10 07:30] |
| asa am citit eu: 'când nu îmi fumezi țigările scrii într-o agendă veche cu genunchii aduși la bărbie albă și rece ești cea mai frumoasă femeie din lume doar eu te pot vedea cum atârni într-un laț imaginar te legeni de ușa mea fără să știi fără să știi chiar dacă ai fi putut ști între dragoste și libertate e mereu o funie care îți taie respirația' si atunci ai putea sa schimbi si subtitlul din fata in streang in fata din latz. na, cam asa vazui eu textul tau, alex! si mi-a placut! | |
| = . | Alexandru Gheție [13.Dec.10 17:22] |
| anca, mulțumesc pentru semn... mulțumesc și pentru sugestii, mă voi gândi la toate :) alex | |
| = Alex, | Ottilia Ardeleanu [13.Dec.10 22:16] |
| interesant că nu mai e elena, ile... îmi place mult subtitlul... funia care taie respirația... cred că e vorba despre o "ardere" interioară din moment ce "între dragoste și libertate e mereu o funie care îți taie respirația". mai trec, Ottilia Ardeleanu | |
| = Pupa Pamantului | Dana Stefan [14.Dec.10 20:34] |
| anca puncteaza foarte bine o diferenta mare de nuanta aici. intre streang si lat, chiar si funie, care, prin extensie, poate fi pana si din matase :) )este o diferenta ca de la cer la pamant. miezul acestui poem exista insa, chiar si prin conotatia pe care ne-o oferi tu, alexandru. eu din principiu respect unghiul de privire al celuilalt, dar in cazul acesta, doresc sincer sa inteleg ce ai tinut se spui in ceea ce priveste simbolistica acestui cuvant, streang, in acest context. pentru ca eu stiu ce poate insemna cuvantul acesta, insa in acest context, mi-e frica sa-l pricep cum il spui tu.. nu e periculos.:) doar ca formatia mea ma obliga sa gandesc hotarat la firul de matase..:) la funia impletita din te miri ce, la latzul care leaga pana si fara nici o putinta de scapare.. altfel, toata constructia, si pana si ideea pe care tii sa o exprimi aici e de admirat. adica pot cu usurinta sa imi imaginez Pupa Pamantului, femeia ta prin care, nodul se leagă, ornat cu fibule în formă de Tine și Ea, limbaj al semnelor ciucuri zbătând tivurile anotimpului de reîmblânzire a esarfei... pentru ca, uite, invelită in tesătura din fir organic de mătase, Pupa Pământului tau viseaza… printr-un, Alb Alfabet al Tăcerii, ea reinventeaza pentru tine cuvinte … ca să croiască apoi din ele o esarfa si iar si iar ca să se decoreze…:) Linea | |
| = param pam | mihai amaradia [14.Dec.10 22:16] |
| frumoasa prima strofa, apoi cred ca streangul acela strica poemul, ar fi fost fromos sa zicem , cum respiri intr-un balansoir imaginar. nu stiu8 ce sa zic e cava in poemul acesta care imi pare fortat. si nu-mi place. in rest numai de bine my friend. | |
| = . | Alexandru Gheție [14.Dec.10 23:03] |
| mulțumesc pentru semne... ottilia - mereu e o ardere interioara. mai greu să o sugerezi :) mai treci... linea - initial ma gândisem la laț... apoi am considerat că e mai puternic ștreang :). pentru ce voiam eu să spun. firește, e foarte interesant ce spui, cum ai înțeles și cum ai citit textul. cam asta se și dorea, un soi de pupa pamântului :). streangul nu are nicio legătură cu mătasea, cu eșarfa de care spuneai. e doar cânepă acolo. de aceea blochează oarecum drumul sprea acel balans subtil între... extreme, să spunem. nu țin însă la acel ștreang. sunt într-o perioadă în care experimentez, cuvintele sunt tare... hoațe :). Voi posta o variantă la care voi schimba puțin. mulțumesc pentru sugestii, pentru modul acesta sensibil de a ... privi. mihai - e bine că-ți place prima strofă. eu de ea mă temeam. dacă doar ștreangul acela pare forțat, se rezolvă :). dacă-s mai multe... las că găsești tu un text mai bun. și-mi spui :)... mulțumesc, mihai, alex | |