| = și mâna se duce frig | Alexandru Gheție [15.Dec.10 08:41] |
| aveam nevoie de un astfel de text, cristina... unul plin de imagini sugestive, de un tragism aparte, simboluri, metafore-definiții memorabile :). chiar dacă sunt unele sintagme care ar putea părea clișeice (acea tăiere a întunericului, de pildă), ce există dincolo de ele, sugestia, forța, te fac să citești/să re-citești de n ori ca să-prinzi sensurile. aerul-zgardă, metafora din titlu, se simte la fiecare vers din text. parcă l-ar însoți... "săream peste el legați cu funii de mijloc cum te-ai lăsa într-o fântână adâncă" - interesant contrastul dintre versuri, o săritură, apoi brusc adâncul... o săritură în fântâna adâncă, practic. al treilea grupaj mi se pare cel mai reușit iar finalul, în specia penultimul grupaj... doare :). personal aș fi încheiat la "într-o zi va ști că și aerul e o zgardă"... mai trec, firește, numai bine, alex | |
| = alex | Cristina Sirion [16.Dec.10 00:13] |
| multumesc mult, uneori am impresia ca ma cam detasez de poezie, e bine cand cineva mai are alta opinie. :o) | |