| = când prea jos, când prea în sus | Dorina Sisu [12.Jan.11 07:08] |
| "când la mijloc suntem noi, plini de viată, plini de moarte" negativ și pozitiv. Balanță ce atârnă când prea jos, când prea în sus. Mijlocul e baza. Dar ce e el? Nucleul? Viața? Nu cred, m-aș contrazice de plini cu plin și gol cu gol, "plini de viată, plini de moarte." dar nici tineri nu se poate, aici lipsește opusul, ridul oferit de soartă sau măcar un singur fir de păr alb. Lumea bună? Nu se poate se anulează apoi mitul umanizării. Visele, indiferent de lume, rămân. Jur pe ce am mai sfânt că visele rămân și chiar foarte-foarte. Curge poezia când la stânga, când la dreapta, important e că ai lăsat vlăstarul tânăr bătut de vânt într-un ritm cam trist al decepției dar...e acolo. | |
| = raspuns | Adrian Andrei [13.Jan.11 05:31] |
| Am plecat de la ideea că tinerii sunt un punct de echilibru în balanța universală.Poate nu toți, însa o anumită categorie de tineri, aceia care sunt încă mici să se impună în cursul lumesc, dar suficient de mari încât să le pese. Așa cum firea a făcut ca fiecare să lupte pentru el, susțin că încă sunt oameni care vor să mențină un echilibru între toate aceste nevoi umane. "La mijloc" pentru că suntem "produsul" generațiilor trecute, care înca ne guvernează, dar totodată răspunzători de generațiile ce vor urma. "Plini de viață, plini de moarte" pentru că suntem entuziaști și pentru că ne îmbătăm în "foc de paie" când găsim o cale de a face o schimbare în bine, însă suntem deznădăjduiți și ne ascundem după propriul nostru "zid" când eșecul ne lovește în piept și lumea ne dezamăgește. Dintotdeauna lumea s-a împărțit între 2 poli opuși, acum este lafel. Noi totuși încercăm, "rezistând pe cât se poate", să ne păstrăm aproape de poziția de echilibru. Uite așa unii se duc în sus, alții se duc în jos, iar noi suntem o sinusoidală care încearcă să atingă punctul central cât mai des... Despre vise, într-adevar este cam dramatică expresia folosită și tind să susțin părerea ta. Dar se întâmplă oare uneori să fim atât de dezamăgiți și de întristați, când știm că toate relele lumii se revarsă asupra noastră, încât să nu ne mai ardă nici măcar de vise și să vrem doar să uităm totul câteva clipe? | |