Comentariile membrilor:

 =  mă bucur că ai venit - am o ceapă pentru tine!
Adrian Firica
[06.Jan.11 02:27]
Victor Tulbure ședea pe așa numitul Bulevard Robert - era perpendicular pe intrarea în aeroportul de acum, ăsta mic, din Băneasa.
dar e de dinainte de iepocă ce-ți spun, pentru că în iepocă eram profesor la țară dar aveam costum și cravate (aveam mai multe!)
unde ai văzut tu tulburări ale iepocii?
era clar. totul ierea clar. iereau clarități complete.
...
ședeam cu Romulus Brâncoveanu la masă (pusesem un ziar, desfăcusem o cutie de conservă)...
bum, bum!
deschid ușa
intră doi
ce faceți?
ne uităm la tv!
voi?
da, noi!
ce sunteți?
studenți
unde?
la filosofie!
care?
păi ne-au trimis acasă, ca să ne uităm la congres
da, bine
pute a ceapă
da. noi mâncăm peștele cu ceapă


 =  .
Mihai Robea
[06.Jan.11 06:45]
Mi-a placut umorul acesta sanatos, viu si expresiv, am tinut sa las un semn, poate si pentru ca m-am perindat cam tot prin veacul trecut, poate cu un aer mai curat.


 =  Sunt două lucruri care put a pește, dar numai unul dintre ele este pește
Viorel Gaita
[06.Jan.11 02:47]
Adriane merci de trecere și de ceapă (sper că nu era degerată!), dar eu mananc peștele gol. Eventual cu câteva oase.

 =  ce pricepere ai!
Adrian Firica
[06.Jan.11 03:38]
ascult niște Nick Cave, fără oase, cică și Regina stă-n patru labe.
acum, să mă ierte Cel Sus Pus (CSP) nu am ce face:
My Trial, cam prin '86... pe copertă e o Maică care ține o fașă cu capu' Lui

 =  L-am urât... bineee!
Aurel Sibiceanu
[06.Jan.11 04:06]
Viorele, proza e scrisă bine și e folositoare, ca mărturie despre un timp absurd. Cozile au început după Cutremurul din 77; până atunci am trăit bine, din bani de împrumut, de la americani et comp. Păcat că nu ai o adresă de mail, să-ți trimit o foto-coadă, din momentul maxim al crizei economice, de atunci. Dar, ai tu de unde face rost de foto., dacă vrei să faci o carte despre anii ăia.

A propos de stingerea luminii... Apăruse un banc despre treaba asta. Tovarășa îi întreba pe elevi de unde se oprește lumina. Unu spunea că de la întrerupător, altul că de la uzina electrică, etc. Bulă, evident, cu mâna pe sus. "Ia zi și tu, Bulă!"
"Din grajd se oprește lumina,tovarășa, că l-am auzit eu pe tata spunându-i mamei: iar au oprit boii ăia lumina!"

Nu mai revii pe sticlă? Salutate și mulțumiri pentru emisiunile din tinerețe!

 =  Pentru Aurel, o adresa de e-mail
Viorel Gaita
[06.Jan.11 07:37]
Pentru Aurel, o adresă de e-mail: viorelgaita@hotmail.com

+ Umor și dragoste
Rodean Stefan-Cornel
[06.Jan.11 10:21]
Nu credeam că dintr-un subiect atât de banal (coada), atât de discutat, atât de hulit (de oamnenii de rând), atât de cercetat din punct de vedere științific (mai ales de către sociologi și psihologi) atât de mult exploatat de către umoriști (cu deosebire de cei care fac haz de necaz, dar și de cei care practică satira) poate ieși o operă literară care întrunește simultan caracteristici de savuroasă proză scurtă umoristică și de suavă poveste de dragoste.
Faptul că respectiva "coadă", în acest text este văzută prin ochii unui copil (adolescent), dar totodată este comentată de un matur, după aproximativ trei decenii de la "eveniment" constituie, în opinia mea, "cheia", secretul, umorului la textul de mai sus.
Delicioasă comparația dintre cozi și cluburile de fițe, excelentă cea dintre pistoale și chei, foarte reușită, în general, întreaga "filozofare" despre cheie. Nu mai vorbesc de jocurile de cuvinte deosebit de bine alese (dansatul la bară-stâlp, poanta cu vicevera, cravata trasă prin inel-ea nu etc.).
Și ca dovadă că nu sunt supărat pentru că pe ofițerii pensionari i-ați pus la coada de la ulei (alături de gospodine) și nu la coada de la banane (alături de intelectuali), deși... (este o glumă, bineînțeles, chiar că nu aș vrea să declanșez o dezbatere despre ce înseamnă a fi intelectual), adaug celor câteva cuvinte elogioase o steluță de sincere aprecieri.
Cornel Rodean

 =  Final foarte reușit
Nicolae Diaconescu
[06.Jan.11 11:14]
De ce am vrut să las un semn? Citind această proză mi-am amintit o întâmplare tristă. Era în preajma Crăciunului, fata era crescută la țară de socri și ne pregăteam să mergem acolo. În acea zi a început așteptarea mea, ora 16, 17, 18, 19, 19 și30, în sfârșit la ora 20 fără un sfert apare soția, îi clănțăneau dinții de înghețată, avea două pungi de plastic în care erau mandarine, portocale și câteva banane. Am stat la coadă mi-a zis ea. I-am luat pungile șile-am aruncat cât colo, nu se putea fără astea? Crezi că merită? Cu prețul vieții? Crezi că de sgârcit îți fac scandal? Eram o furie, îmi venea să sparg să... Am luat cinci sute, de câte o sută și le-am rupt în bucățele. Soția plângea încetișor, a adunat hârtiuțele de pe jos și le-a lipit cu leucoplast. Între timp mă liniștisem și eu. A mers la Banca Națională și a recuperat banii...Cât despre fructele exotice...Delia s-a bucurat enorm când le-a primit.

 =  o alta perspectiva
Anni- Lorei Mainka
[06.Jan.11 11:51]
bine faceti ca le puneti pe un sirag , amintirile, le-ati legat tare bine, se citeste cu placere, evident nu cu cea cu care le-am trait.....
aveti umorul ce li se potriveste cozilor, care pe vremea aceea erau un fel de mare disco!
ah, sorry, azi ii zice club!

prima coada la care a trebuit sa stam cam toata familia a fost de Sf Pasti 81 si apoi nu s-au mai terminat
dar la butelie si sifoane - nu stiu de ce, s-a stat mereu

 =  Peste tot
Gârda Petru Ioan
[06.Jan.11 12:11]
Erau cozi peste tot, mai putin la Emigrări, unde erau interzise. Bine că ne-am câstigat libertatea...
Intradevăr, umor de calitate!

 =  Nu-i mândrie ca bravada și nici șir cum este coada!
Viorel Gaita
[06.Jan.11 12:44]
Mulțumesc tuturor pentru trecere și pentru cuvintele lăsate. Pe vremea aceea oamenii stateau la cozi de dimineata pana seara, uneori si cateva zile la rand, daca n-apucau produsul respectiv, asa ca trebuiau sa-si gaseasca o forma de a imbina neplacutul cu utilul.

 =  nene Viorel te salutez cu noaptea în cap
florian stoian -silișteanu
[07.Jan.11 07:05]
sunt în redacția Curierului. E 6 și ceva dar io am venit cu noaptea în cap Veni și 2011. Ca să mă trezesc mai bine am preferat să merg puțin pe jos. Sunt minus câteva grade. Am citit și comentariile. Îmi dau ocol cîteva fire de păr alb pe la tâmple.Vreau să devin simpatic. Dumneavostră aveți dreptate. Să știți că eu nu l-am urât nici pe Ceaușescu și nici pe altcineva. Raționamentul este simplu:O comunitate are în frunte după tipic și model,înălțime și scară profesională,putirință și crez, dulcețuri și livezi,fanfară și liftiri, nebuni și poștași, are dacă nu vă supărați are în frunte cam ce iese dintr+un astefel de alestec.Popoarele nu sunt altceva decât niște găști. Cu, crești așa ajungi. Fratele Rică a trecut prin câteva urecheli .Eș știe că odată la terasa Argeșului a venit un domn Dinu să mă întrebe de unde am blugi și de ce stau picior peste picior.M-a apărat Laura Caradima și fratele Rică.Nu l-am urât atunci pe fostul președinte.Nu urăsc pe nimeni.M-am născut la 7 luni și liber.Spre să nu deranjeze.Cînd ești puternic ca individ și te întâlnești cu alții la fel de puternici gașca devine puternică și pune în capul mesei un individ puternic.care să-i reprezinte. Acu, 10 ani spuneam la un post de televiziune că această globalizare europeană nu va dura și se ca destră în maxim 10 ani. Nu poți aduce culturi diferite la hora mare a democrației. Unica horă a făcut să se întâmple în America. Este irepetabil. Ca și mulți frați români am trecut și prin clipe urîte și tragice.Creyul meu este simplu. Dacă Domnul Nostru Isus a mers atât prin pustie a iubit setei, foamei, biciului,inimii de om, atunci eu păcătosul nu am drept să mă plâng. Se spune că uneori ăn anumite contexte suntem ceea ce mâmcăm. Mă uitam ăn reluare la emisiune lui Gâdea în discuțiile cu operatorul acela de la TVR care s+a aruncat în gol. Discursul sărmanului cameraman a fost impecabil și emoționant. Din nefericire a picat în capcana moderatorului care până la urmă a runcat în gol drama ...acelui om, acestui popor din nefericire a căzut în capcana ieftină capcană în care sacrifiul, gestul de a atrage atenția, revolta, sentimentul de unire, nu a strălucit. S-a întâmplat această minusculă otrăvitoare strigare în momentu în care omul nostru căzut în gol apronunțat numele lui Băsescu. Sunt de părere dacă nu vă supărați că absolut tot ce se întâmplă în această țară dintotdeauna nu este altceva decât un cumul de fapte. Nu l-am urât pe Ceaușescu!

 =  după orbirea de sine
florian stoian -silișteanu
[07.Jan.11 07:12]
am rugat pe doamna care dă cu mătura prin redacție să-mi citească din coimentariu.Mi-a spus răspicat că am greșeli de tipo.Nu se pot ăndrepta. Ca să luminez aici menționey că nenea Rică este fratele Aurel Sibiceanu. Vă doresc zi frumoasă fără perdea

 =  foarte
Anca Roshu
[07.Jan.11 07:35]
fain textul, viorel!
sigur vei scrie si o continuare, nuuuu? :)
e foarte funny, foarte natural si numai cine nu a apucat vremurile alea nu rade acum de chestiile care intrau in cotidianul nostru de pe vremea lu' ceausescu.
mi-a placut minciuna ta strategica cu cheia... si chestia cu prietenul gogu, cu lucrarea de doctorat e de mare succces!
am ras bine citind textul tau!
multam! :)




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !