| = nimic altceva decat o impresie | Paul Gabriel Sandu [10.Jan.11 16:46] |
| Poezia incepe foarte bine, verdele mirat de neputinta e o culoare pe care o poti aproape vedea sau simti, gatul plans se aseaza firesc la inceputul urmatorului vers, insa imaginea bratelor pline de sange mi se pare in dizarmonie cu ritmul si cu imaginea de pana atunci a poeziei - e prea violenta, prea agresiva. Cred ca daca ai fi reusit sa pastrezi tonul primei strofe, poezia ar fi curs intr-o cu totul alta directie. Asa a devenit cumva gratuit-violenta si fara rost macabra. Ultima strofa e un fel de stradnie de a reveni la atmosfera din prima strofa, dar parca numai pe jumatate reusita. | |
| = contează și impresia | Dorina Sisu [10.Jan.11 20:34] |
| contează impresia și vă mulțumesc, domnule Paul Gabriel Sandu. Imaginea brațelor e reală. Totul e real. Anumite gânduri, poate că cele legate de culori, simțiri, clișee, ar putea veni din imaginație. Această agresivitate e bazată pe fapte reale. Cum aș putea întoarce poezia spre lumină? Cum? Uneori aluatul e prea tare, alteori se fabrică greșit, rănile se nasc instantaneu și nu ai timp să schimbi culorile iar pânza în fața căreia te afli, devine monotonă. Rama încadrează imagini. Nu știu lucra din imaginație, îmi cer scuze, dar ...ce pot face vieții? Puteți întoarce puțin capul? Poate că nici nu veți auzi plânsul ploii care spală realitatea. umanul pețit la prima răscruce valul desparte centura ce duce un gând, o născare pe buze ne moare o vreme, un ceas, un vis ce ne doare în brațe de ghiață pornite din mit mesaj entitate, simbol despărțit de forme și ape femeia privește dovada cum zace din sacru-n poveste sau: am încercat să scriu dar toate m-au durut am încercat să tac dar gândul era slut am încercat să plâng nici asta n-am putut și uite-așa o zi întreagă am pierdut dar mă întreb mereu: pe cine vreau să mint? pe mine? pe cel ce mă citește? E adevărat, e dur, dar ce pot să mai fac? Cu respect, Dorina Șișu | |