| = Ating- forma... | Mihaela Roxana Boboc [13.Jan.11 12:43] |
| ating clipiri de lumi de la mansardă și fac cu mâna versului ce zboară din gândul meu fierbinte într-o doară spre alte vieți ce-ar fi dorit să ardă nu sunt nici trist nici vesel bunăoară îmi leg vocala pe-o mlădie coardă torent de duh s-a-nfipt precum o bardă în seva clipei ce nu vrea să moară a tot gonit cerșind un strop de apă chiar de nu vreau dureri planând în vânt deschid în borta vrerilor o trapă să se prelingă setea în pământ doar mirtul tandru semne-n cuget sapă să facă loc zidirii din cuvânt. Asa am citit, si eu un text minunat. Nu pot vedea textele cu rima decat asa, cu scuze de rigoare autorului, n-am rezistat tentatiei sa-l repun in forma sa. Mihaela | |
| = Mihaela | Adrian Munteanu [13.Jan.11 12:50] |
| Mulțumesc de efort. Facem și desfacem. Să o luăm, uneori, ca o joacă. Altfel se plictisesc unii. Eu nu. | |
| = O melodie | Raluca Sidon [13.Jan.11 15:54] |
| Cred ca este bine exact cum este publicat, deoarece are melodicitatea si fluenta unui cintecel saltaret, pe care vrei sa-l fredonezi toata ziua. A-l pune in strofe e ca si cand ai asculta un CD stricat, care face pauze, sau ca si cand ai face bucati o partitura. Poezia e frumoasa chiar dincolo de cuvinte, bravo, de mult n-am mai citit o poezie atit de muzicala. | |
| = Raluca | Adrian Munteanu [13.Jan.11 20:24] |
| Înseamnă că nu prea mai citit până acum. Ai fi descoperit de 761 de ori muzicalitatea de care vorbești. | |
| = frumos. | Dely Cristian Marian [15.Jan.11 17:48] |
| domnule Adrian, din poezia dvs. am descoperit frumusețea sonetelor. cel de fața m-a atins și pe mine, și nu numai. acum se află între preferatele mele. am un volum cu autograful dvs. și doresc să amintesc un sonet bun fără să spun de ce: "Mai înainte de-a putea să ardă Când roua clipei curge-n mine mută Râvnind secunda în amiezi pierdută De sulițe de foc temută hoardă Mocnitul jar din visuri ne sărută Pătruns în trupul spaimei ca o bardă Mlădia lui zvâcnire de ghepardă Înfinge-n carne gheara să le-ascută Mirările decise să se-avânte Uitările cu pași timizi și goi Și flautul ce nu mai vrea să cânte Să le zidim tăcuți între-amândoi Ca rosturi pământești să cadă frânte La porțile castelului din noi" cu plăcerea lecturii, cristian | |
| = Cristian | Adrian Munteanu [15.Jan.11 21:20] |
| Plăcută și pentru mine amintirea unui sonet din volumul 1. Parcă a trecut o viață de atunci, deși sunt numai șase ani. Dar s-au întâmplat multe. Prea multe. Dar e bine așa. Din comoditate și liniarism al vieții nu iese nimic. Așa, tot se mai alege câte ceva. Măcar o apreciere prietenească. | |