| = Zic si eu | Adrian Anghel [04.Feb.11 06:04] |
| Sensibile micropoeme. Mi-a placut mult al doilea. (Totusi, ce cauta pustiul noaptea pe balta? Ca ziua nu l-ar fi vazut pe Orion. Numai daca nu cumva nu-l chema pe cainele lui - Orion! Glumesc...Pacea nu rimeaza totusi cu zgomotul facut de o prastie in actiune, mai ales daca-si nimereste tinta. O sa spui ca doar tintea...Dar asta nu se sustine, ca sa existe acolo o pace, trebuie sa fi incremenit in tintire... | |
| = Adrian Anghel | Gârda Petru Ioan [04.Feb.11 09:15] |
| Nu ziceți rău. Am învârtit mult cuvintele acolo și până la urmă a ieșit ce a ieșit. Voiam să creez antonimia pace-război, inclusiv folosind sensul dublu al cuvântului "puști". În mintea mea puștiul e lângă tata, care pescuiește. El nu prea are treabă decât să-l încurce. Cu praștia? Mai puțin probabil iarna, recunosc... :) Mulțumesc pentru analiză. Vă mai aștept. | |
| = Februarie | Stancu Leliana [04.Feb.11 14:20] |
Covoraș de nea – Ghioceii înfloresc Rază de soare Violinne | |
| = Primul | Dan Norea [04.Feb.11 14:29] |
| Mie primul îmi place cel mai mult, mi se pare un haiku de excepție. E iarnă nu numai afară, ci și în părul și în sufletul bătrânului. Care, ajuns la vârsta bilanțului, își rememorează păcatele. Mai departe fiecare își închipuie despre bătrân ce crede de cuviință: - e mulțumit că n-a trăit degeaba; - regretă că a făcut atâtea păcate; - regretă că n-a făcut mai multe. | |
| = Leliana, Dan | Gârda Petru Ioan [04.Feb.11 14:48] |
| Leliana, fără a avea pretenția la vreo contribuție, aș rescrie pentru mai multă coerență: Raze de soare – prin covorașul de nea, primii ghiocei Dane, Așa este. Dar ideea bătrânului vine de albul imaculat, lipsa cărărilor, posibilitatea rătăcirii. Apoi contrastul alb (puritate), cu rătăcirile - păcatele, greșelile, erorile vieții. Multe se pot spune, dar mie-emi place să fiu scurt, ca să cresc probabilitatea de a fi citit... | |
| = votez cu primul cu suta la oră | Cristina Rusu [04.Feb.11 21:14] |
| este un poem super bun. toată lumea se aștepta ca bătrînul să rememoreze amintirile. ai găsit ceva interesant. succes la compoziții. bia | |
| = Omăt pe ziduri | Gârda Petru Ioan [04.Feb.11 21:39] |
| Cristina, mulțumesc. Unul din trei e mult. Totuși, al doilea nu spune nimic? E vorba despre zidurile reci puse în fața celor marginalizați. Am participat cu el la concursul săptămânal și a obținut zero voturi. E drept că era în săptămâna în care o femeie a fost ucisă de câinii vagabonzi, dar oare câinii sunt de vină (nu victima, bineînțeles). Oare oamenii străzii sunt vinovați întotdeauna că au ajuns acolo? | |
| = mie imi plac toate | Anca Roshu [04.Feb.11 21:46] |
| trei poeziile. nu ma pricep la haiku, asa cum nu ma pricep, in general, la poezii cu forme si reguli fixe, dar sunt incantata de ce am gasit aici. prima poezie este, intr-adevar, de exceptie, datorita acelor rataciri rememorate. o 'gaselnita' mai buna nici nu se putea. a doua mi-a placut tare, doar ca as scrie nearticulat cainii aia din ultimul vers. nu stiu de ce, asa imi 'suna' mie mai bine. s-apoi al treilea, dupa explicatia cu pusti-pusti (la care nu ma gandisem, sincer, fara sa fi citit comentariul tau) mi-a placut si mai si. bine, eu as fi zis spre orion, nu inspre, dar asta e doar o chestie de muzicalitate personala. mi-a placut ce am citit aici! o sa mai viu! :) | |
| = stai așa | Cristina Rusu [04.Feb.11 21:48] |
| nu știu nimic de femeie și cîini. nu m-am uitat la știri. eu nu am rezonat cu primul vers omăt pe ziduri. nu am avut treabă deloc cu cîinii, deci nu am o problemă cu partea a doua a poemului, ci doar nu am văzut asocierea omăt cu ziduri, sau nu știu cum să spun, eu mă gîndesc la omăt ca la ceva foarte mare, uriaș, omăt pe ziduri nu mi-a sunat. sincer exact asta am simțit să îți scriu. nu te supăra pe Bia | |
| = Ba | Florentina-Loredana Dănilă [04.Feb.11 21:55] |
| Ba mie îmi place al doilea (și primul, desigur). Dar pentru că te întrebai, Petru, dacă nu valorează nimic. Faptul că nu a obținut voturi nu spune mare lucru. Știm bine că acele voturi se dau „la concurență”, adică există un număr limitat de puncte care se pot acorda. Depinde cu ce alte poeme a concurat. Apoi depinde foarte mult și de dispoziția votanților în momentul respectiv. Nu se poate trage, din lipsa voturilor, concluzia că haikuul nu e bun. Mie îmi sugerează aproape fraternitatea - aș numi-o - dintre omul și cânii aparținând străzii. Deși cred că s-ar putea îmbunătăți, prin modificarea primului vers. Nu știu cum, nu am acum nicio idee, dar parcă omăt pe ziduri nu e prea sugestiv. Inspirație în continuare! | |
| = Când doi îți spun... | Florentina-Loredana Dănilă [04.Feb.11 21:58] |
| Abia după publicarea comentariului meu, l-am văzut pe ultimul al Biei. Am simțit la fel cu privire la primul vers:) Am vrut să știi că nu m-am inspirat, pur și simplu am gândit/ citit la fel. | |
| = De acord... | Miclăuș Silvestru [05.Feb.11 14:25] |
| întru totul cu primul poem! La al doilea văd "omătul pe" ruine(zidul ruinat; zid în ruină, printre ruine), iar al treilea este postat în "aria" irealului(...cu bulgări...?)! Citit cu plăcere! mult succes! | |
| = Anca, Florentina, Cristina | Gârda Petru Ioan [05.Feb.11 11:29] |
| Primesc cu bucurie orice observații de la ființe atât de sensibile, talentate și inteligente. Mă voi gândi cum să fac zidurile acelea să fie reci fără a o spune explicit. Anca, ai dreptate cu câinii, am articulat ca să mă încadrez în canoanele cu nr. de silabe. Prin inexplicabile căi, cred că voi simți când ne uităm împreună la Orion. Să nu tragi cu praștia! În problema lui "înspre", tot despre numărul de silabe este vorba. | |