| + aurel sibiceanu-adevarul cel mare | Nache Mamier Angela [20.Feb.11 11:53] |
| am citit cu placere acest articol scris cu un condei în verva si plin de aplomb cu cât marturiile se acumuleaza cu atât oglinda acestor timpuri se completeaza si duce la reflectii de genul "plus jamais ça"! la fel de interesant ar fi sa avem un tablou complet al celor care au fost în primele linii ale dizidentei,care au riscat ,au fost terorizati si nu si-au plecat capul,au fost între viata si moarte si uneori chiar au pierit (din nefericire) exista o asemenea carte,eu fiind la distanta ,nu mai am toate informatiile ? cred ca aceste marturii sunt necesare si cum exista înca martori în viata ,ar trebui reunit totul cât mai repede,pentru memoria colectiva(nu numai marturiile literare,caci scriitorii nu au fost singurii martiri ai epocii) A.Toma figura în manualele scolare si era omniprezent în bibliotecile si libraiile timpului am întâlnit aici câtiva comunisti fanatici...si am locuit în franta într-un orasel unde primarul era comunist si reales de trei ori la rând! mi-a trebuit ceva timp sa înteleg cum functioneaza o democratie occidentala si am înteles ca acest domn îsi merita stima populatiei,"comunist "pentru el fiind altceva decât "dictator proletar" de altfel oraselul era înfratit cu o comuna din transilvania ,deci drapelul românesc la intrarea în acest orasel m-a tulburat si m-a impresionat,mai ales ca multi dintre francezi fusesera sa viziteze acest loc din românia si au revenit fascinati (desi au vazut ravagiile dictaturii) un articol vehement scris cu interes pentru marile adevaruri | |
| = Aurel, dacă dictaturile exclud libertatea de exprimare | marius nițov [20.Feb.11 12:00] |
| Aurel, dacă dictaturile exclud libertatea de exprimare și ciuntesc gândirea până la forme grotești (noi care am fost condamnați la școala acelei perioade trebuie încă să ne dezintoxicăm), la noi (am făcut masteratul pe tema: perioada comunistă în România și Europa Centrală și de Sud- Est)s-a prelungit peste închipuire tehnica șabloanelor, limbajului de lemn (și de lemn pios) și mai există mulți Sorin Toma azi, considerați pricepuți în ale criticii literare. Se mai întâmplă ceva anormal azi, perioada tâmpirii literare cu nuanțe ideologice e combătută de cei care și-au făcut carieră în acele timpuri, cu aerele unei false disidențe. Și nu mă refer aici la cei ce au făcut opoziție pe bune. E bine să nu uităm dresajul acelor vremuri, la fel cum evreii au făcut din holocaust cea mai importantă temă a istoriei lor. | |
| = din trupul lui "i", ramuri pentru acum | Ioan-Mircea Popovici [20.Feb.11 12:06] |
| cred ca-i incins cuptorul sa ardem locul infestat de ciuma rosie si sa luam de coarne taurul stacojiu "Ca unul care am trăit „pe pielea” mea eforturile oficiale ale culturnicilor de a reintroduce „realismul socialist”, pot spune că o revenire sau impunerea unei alte direcții de creație ar duce la decesul literar și, prin marginalizare sau încarcerare, și la cel civic … Până una-alta, nu s-a trecut la așa ceva, s-a lucrat și se lucrează subtil, pavlovian și după regulile de ultimă oră, ale manipulării, la subminarea, și în acest caz,tot a literaturii române, a limbii… Mă refer în primul rând la spectacolul stupid la care asistăm, însă fără a avea puterea aceluia care asigură asistența, vădit în cazurile în care cuvintele limbii noastre sunt mârlite cu foneme din alte limbi, etc. Cazurile de peripeții și violuri semantice sunt multe și au grotescul asigurat. " | |
| + fiecaruia ce i se cuvine | Petre Anghel [20.Feb.11 12:47] |
| Aș exagera daca as sustine ca am avut, in studiul meu de peste 300 de pagini, un plan de încercuire a celor doua tomițe (pomițe!), tată și fiu. Cred ca, deși nu i-am ocolit în mod intenționat, a funcționat ”inconștientul” uman colectiv, căci s-a scris ca se va uita chiar și numelele celor răi și cu prihană. În plus, de-ar fi fost numai ei! Ei au fost vârful de lance, într-un război total, unde ucideau și săgețile, funiile erau pentru spânzurătoare, salcâmii pentu țepe, cuvintele pentru turnat otravă în urechi. Scopul era vizibil pentru oricine: să fie ars totul. Să fie otrăcite izvoarele, să fugă păsările cerului. A existat un program, acum e lucru știut, elaborat de Comintern, care prevedea dispariția națiunii române. Un popor nu dispare însă doar când îi este ocupat teritoriul, există ceva mai grav decât asta: distrugerea spiritului (evreii sunt un popor mare și pentru că nu-și lasă afectat specificul spiritual), iar aceasta se face prin raderea rădăcinilor. Petre Țuțea mi-a spus cândva că unde se culcă vaca bolșevică trei sute de ani nu mai crește iarbă! Textul meu nu se voia exhaustiv. Este un capitol dintr-o lucrare amplă, aproape terminată. Textul dv. este corect, scris la obiect, cu un verb aprins, într-un stil inconfundabil. | |
| = De demult | nicolae tomescu [20.Feb.11 20:45] |
| Am prins și eu o parte din acele vremi. N-am învățat despre Goga, Arghezi, Teodoreanu. Știam însă versuri de Maiakovski, pe la examene de admitere erau subiecte din "Mama" de Gorki și "Așa s-a călit oțelul" de Ostrovski. Știam a recita "Azi țara ta e casa ta", "La masa verde față-n față", "Silvester Andrei salvează abatajul", "An Son HI" și multe altele de felul acesta. Eminescu era criticat că în "Împărat și proletar" n-a sesizat rolul clasei muncitoare, de gropar al capitalismulu, că doar Marx și Engels existau și scriau pe atunci. În facultăți copiii micilor burghezi nu aveau decât ¼ din locuri, cei ai foștilor exploatatori și ai chiaburilor niciunul. Așa am ajuns să fac cunoștință cu armata RPR, timp de aproape 3 ani. Mai târziu mi-am dat seama că erau, pe vremea aceea, și altfel de scriitori. Mă gândeam și mă minunam cum a putut să apară, și eu să pot cumpăra din librărie, "Sita lui Mamona" a Dlui Petre Anghel. Textul Dv. și cel al Dlui Anghel care v-a inspirat mi-a trezit, după cum vedeți, amintiri. Cu gânduri bune pentru amândoi | |
| = Cuvinte pentru oaspeți | Aurel Sibiceanu [21.Feb.11 00:41] |
| Angela Nache Mamier - mulțumesc pentru lumină, Doamnă, sperând că se vor bucura și alții de ea. Omagiile mele! Marius Nițov - Mulțumesc de trecere și cuvinte, mai ales pentru sintagma "lemn pios" precum și pentru sugestia cu evreii.Aici se cade să spunem că și până la ultimul holocaust ei au fost sub vitregia istoriei, risipiți în sânul altor nații, ca minoritari. Starea de minoritar ascute capacitatea de supraviețuire, destupă energiile creatoare. De ținut seama. Ioan Mircea Popovici - Domnule profesor, bucuros de vizită și mulțumiri pentru fragmentul care va trezit interes; și eu îl văd altfel,acum... Aveți grijă de faleze... Petre Anghel - Mi-ați dat un prilej de a fi lângă Dumneastră,vă mulțumesc pentru vecinătate; mereu voi fi acolo ! Să sperăm că Moș Petrache s-a înșelat în privința vacii... Nicolae Tomescu - Din fericire pentru mine, în programa mea școlară am avut mai puțini proletcultiști, dintre aceia "răi", în comparație cu Dumneavoastră, care sunteți mai în etate. Sper că ne-am salvat; ba, chiar ne-am salvat, asta și pentru că au apărut și scriitori morali, verticali, aidoma D-lui Petre Anghel, nume de referință în literatura română, prezență nesperată pentru mine, aici, în această comunitate... Sunt unul dintre cetitorii Dumneavoastră, și doar lipsa mea de specializare în poezia japoneză mă face să ezit în postarea de comentarii. Dar, îmi voi lua inima în dinți ! Vasile Munteanu - Recomandarea Dumneavoastră sper să fie folositoare, să trezească interesul cui trebuie. Spiritul de rezistență al rucărenilor își spune cuvântul prin empatia pentru acest text. Vă mulțumesc ! | |
| = AS-ule, | marian vasile [21.Feb.11 06:12] |
| Arăți că adesea poetul e cheie și rotiță deopotrivă. Viața (îl)sur-prinde în cele mai diverse forme. Astăzi “a prinde” a căpătat o altă conotație. “Estetica unei clase în agonie și mai precis încă, într-o agonie agresivă, asemenea unei nebunii furioase. O asemenea „estetică” nu poate pretinde o mai mare valoare de circulație decât ar putea să aibă niște obiecte fabricate într-o leprozerie, sau niște idei elaborate în casa de nebuni”. Arghezi, „poetul tuturor turpitudinilor, să tacă”. Am rămas puțin șocat când am citit aceste cuvinte întrucât, într-o altă manieră, ele m-au fost transmise de mai multe ori până acum. De cine??? DE cei care povestesc ce au citit azi-noapte, de poeții etichetelor de produse americănești, de simbionții avortați într-o cultură “mică” de “fabrica de vise” holiudiană, de cei neputincioși să înțeleagă pe bukowski, celine, artaud, pe brumaru, naum, pound sau lautreamont. După acest text mi-am readus aminte de “chinurile valorii”, de pacostea care ne pândește la tot pasul și care este infatuarea că poți a deține liniile esențiale ale bunului simnț esthetic. Și chiar crezi asta înfierând în stânga și in dreapta fără pic de argument literar. Mi-a zis unu’ mai adineauri, despre un text, “parcă vorbeam de poezie…” Adică el știa, eu nu, el cunoștea, eu nu, Toma deținea răspunsul, Arghezi nu. Uită-te puțin pe(ste) ferastra (agoniei) și vei constata, As-ule, că cele ce spui se rescriu sub ochii noștri, mult mai acut. Cu plăcerea lecturii, M.A PS bineinteles ca prima data am postat comm-ul in alta parte, adica la mine(?!?!?!) | |
| = Pentru M. A. | Aurel Sibiceanu [21.Feb.11 11:16] |
| Dragă prietene, aș fi preferat să ne "vedem" pe marginea unui altfel de text, cu altă temă... Îți voi răspunde mai amplu într-o "personală", zilele astea; va fi ceva, să zicem, despre etica și sociologia literară, culturală, în ton cu penultima ta frază... Mulțumesc pt. trecere, salutare | |
| = Cine o fi? | Nicolae Diaconescu [21.Feb.11 13:34] |
| Cine ia atitudine împotriva celor ce au lovit sau lovesc în simbolurile noastre(indiferent de domeniu) merită un respect deosebit, mai ales că nu de puține ori aceasta presupune un risc. Am auzit doar tangențial de A. Toma casre într-o anumită perioadă devenise ceea ce este azi domnul....Vezi, eu n-am curajul să-l numesc dar la fel ca atunci și cel de azi a distrus și distruge destine. Poate nu la amplitudinea anilor 1950-1960! Analogia este însă perfectă! | |
| = Domnule Nicu al Popii | Aurel Sibiceanu [21.Feb.11 13:58] |
| Mă mai gândesc la cele spuse de Dumneata, Nicule. Vreau să-l identific pe "tartor". Poate voi avea curaj să scriu, cine știe... Ãștia de pe stil nou fac mai mult rău decât securitatea ultimilor ani. Mi-au demonstrat-o cu asupra de măsură. Știu ce vorbesc. Voi scrie o personală și despre astea, e dreptul meu... Aurel al Popii | |
| = Și eu, ca și... | Gigi Burlacu Pietreanul [22.Feb.11 23:33] |
| Am trăit în perioada analizată, am pătimit - ca toți ceilalți, încerc să uit - cum, probabil, încearcă toți (sau măcar să mă fac - oare să fie posibilă iertarea?!) După ce ți-am citit "luarea de poziție"-in memoriam, am citit și textul domnului Anghel. Ambele de marcă! Comentez: Niciun comentariu lung Nu postez la textul tău. Trei cuvinte cred c-ajung: Amintirile ne dor! | |
| = Domnule Munteanu | Aurel Sibiceanu [11.Apr.11 12:20] |
| Abia acum am văzut, din păcate târziu, că ați recomandat acest text și vă mulțumesc pentru asta - ați dat prilejul celor mai tineri, dacă vor fi citit acest text, să afle câte ceva despre o parte întunecată a istoriei literaturii... Nu am ca scuză decât starea precară a sănătății mele, care acum își spune cuvântul. Cu prețuire ! | |
| = Domnule Sibiceanu | Vasile Munteanu [11.Apr.11 14:19] |
nu aveți pentru ce îmi mulțumi; prestez o activitate pe care dv sau oricine altcineva în locul meu ar presta-o; dimpotrivă, eu îmi cer scuze că acord sporadic importanța cuvenită unor astfel de texte; îmi cer scuze și, în plus, vă mulțumesc pentru că nu ați dezarmat oricare ar fi fost natura "indiferenței" pe care ați avut-o de înfruntat; și, dacă tot am amintit de această indiferență, simt nevoia unei precizări; din nefericire, astfel de mărturii (din cauza necesarei documentări, dar, mai ales, din cauze "manageriale", accesul la astfel de documente - câte reușesc a supraviețui - fiind permis nepermis de anevoios) survin la un interval de timp în care fapta nu spun că a fost prescrisă, dar "speța" nu mai găsește același ecou în rândul "juraților"; astfel de texte, la vârsta potrivită și în conjunctura potrivită afi trebuit să însuflețească spirite, nu să depună mărturie! iată de ce am pomenit de această indiferență: toți suntem vinovați! atât de ceea ce s-a întâmplat, dar și de ceea ce nu s-a întâmplat - noi, părinții noștri, părinții lor; și, având astfel de înaintași, Dumnezeu știe pentru ce anume vor fi răspunzători copiii noștri. vă doresc sănătate și putere de muncă | |