| = culori uitate | Ioan Barb [22.Feb.11 08:48] |
| Mi-a plăcut poemul, finalul cu "ușa podului/lăsându-și steaua de lemn/la-ntâmplare" este foarte interesant. Prima strofă deschide foarte bine acestă intoarcere prin trecut până când sufletul distinge din nou culorile copilăriei. O lectură captivantă. ioan Atenție la diacritice în primul vers. | |
| = ioan | Cristina Sirion [22.Feb.11 09:07] |
| multumesc pentru opinie si observatie, ca de obicei, am mari indoieli cand las ceva sa treaca. am corectat. | |
| = . | ștefan ciobanu [26.Feb.11 00:14] |
| finalul este de foarte bun, un poem in sine ''așa arată rana închisă un zmeu se-așează pe ea și păzește se uită afară închizându-mă ușor grijulie ascultă scările cum scârțâie și ușa podului lăsându-și steaua de lemn la-ntâmplare '' defapt, am simtit finalul e pregatit cumva de curgerea poeziei. | |
| = stefan | Cristina Sirion [27.Feb.11 01:32] |
| multumesc. inca o data, aceeasi senzatie, ca-n fond scriu ca mod de apropiere. e-he, mai am pana acolo. :o) | |