| = Mihai | Iulia Matei [04.Apr.11 06:32] |
| Am citit de mai multe ori poemul tău înainte să fac vreo mișcare. E cuminte, e asumat, e metamorfic… Cuminte pentru ca imaginea bobocului asteaptă răbdătoare întoarcerea ei și îi ține loc de cald, de foame, îi pregătește un culcuș înainte de sosire (mi-a plăcut “Să-mi reazem foamea”). Asumat fiindcă are ceva de o candoare masculină (paradoxal sau nu) și în fine metamorfic pentru că simbolistica oului ca locțiitor al ei este bine aleasă, puternică. Interesant și cum se dezvoltă imaginea poporului ca furnicar ce își brodește din cojile mai mari catedrale și amfiteatre, iar cele mici sunt rezervate adăpostului lăuntric, acelui “spațiu matern” care ne definește ca oameni (case și copii). Adică mi-a plăcut! Iulia | |
| = la si sol si | mihai amaradia [04.Apr.11 18:04] |
| mersi mult iulia ma bucur ca ti-a placut, eu l-am scris mai mult asa pentru descretitul fruntii, mai shugubat asa a la sorescu marin. vorbim. | |