| = alb/negru | Alexandru Gheție [15.Apr.11 21:20] |
| mă întreb cât ai stat să aduci textul la forma asta, să tai, să crestezi în versuri, cuvinte :). pentru că da, e tare concentrat, nu spun asta că are 6 versuri, ci pentru că spune multe :). cam gri textul pentru o primăvară, dar uite că depărtarea devine cumva sinonimă cu moartea, cu lumina care scade... suflarea adâncă - aici poate aș căuta altceva, nu știu... mie îmi place că se pleacă de la explozia aceea de alb/pene, se ajunge la depărtare/moarte, apoi un fel de înserare doar pentru a lăsa mugurii sa... licăre... numai bine, alex | |
| = . | Raul Ionut Coldea [15.Apr.11 21:42] |
| cred că, în contextul concentrării mesajului, rămân lucruri care nu funcționează. În primul rând, atitudinea declarativă din versurile 3 și 4 strică puțin scotelile. Prea se oferă pe tavă totul acolo. De asemenea, în ultimele două versuri, cred că ar putea lipsi acel "iar". Și în general nu mă leg eu de fiecare cuvânt al unei poezii, dar poate mai ales aici e important să i se acorde atenție fiecărui cuvânt și să i se înțeleagă întreg orizontul. Cu alte cuvinte, a putea fi mult mai bine, deși nu cred că e tocmai rău... | |
| = . | Petru Teodor [18.Apr.11 01:02] |
| Am vrut să cuprind multe idei în puține cuvinte. Dar este un sens pozitiv, nu sumbru. În fine, interpretările sunt subiective. În concepția mea exista în această poezie o antonimie între moarte și depărtare (deplângerea depărtării de imponderabilitatea începutului, de deplinătatea existenței întru aceeași ființă - Dumnezeu - cumva este lupta ce se regăsește în fiecare când, după constientizarea existenței, se vede pus în fața ideii de sacrificiu, de moarte). De aici sensul pozitiv, dar trist al primăverii. Ideea principală - explozia vieții - cred eu că am conturat-o destul de bine. Bine, prea declarativ - ok, puteți să puneți cele două versuri în paranteze, pe mine nu mă deranjează. O singură viață, o singură înfrunzire-licărire a mugurilor, o singură suflare atât îți este dat, nu? "Iar" poate deveni "și". Dar mie îmi place acea virgulă nescrisă, acea pauză-respiro de dinaintea ultimului vers. Mulțumesc frumos de popas! un simplu om, pt. | |