| = părere | Ecaterina Bargan [03.May.11 20:36] |
| cred că n-ar fi fost la fel de interesant dacă nu era și despărțirea aceea pe care ai melancolizat-o atâta cu epitete și dacă nu-i puneai fundițe astrale științei. aici mi-a plăcut. o poveste cuminte a unui telefon care-și știe stăpânul, chiar dacă stăpânul bea și uită, apoi bea și găsește. | |
| = . | Leonard Ancuta [03.May.11 20:43] |
| hose, e pacat sa strici cea mai frumoasa metafora din poem picăturile de ploaie care începu să cadă de sus acel incepu e din alt film, din alt timp, poate începură suna cum trebuie. in rest pot spune ca da, un text care emana multa emotie si aduce cu sine si o stare, asa-i cand ploua parca-ti vine sa bei. | |
| = salut OhoHO | hose pablo [03.May.11 21:41] |
| da ecaterina, mă tem că forma asta n-ar rezista fără dulcegăria cu despărțirea. deși cam dulceagă dar traită intens. insă și un minimalism degradant sau o odă telefonului mobil ar fi interesantuță. trebe de încercat da leonard, scuze. și mulțam de atenționare. partea veselă era că era a ploaie și era o atmosferă compatibilă cu o căldare de bere însă mie nu îmi ardea a beție căci abia ieșisem din ea, din beție. | |
| = plus alte câteva | Vasile Munteanu [04.May.11 00:26] |
"pașii mă duceau singuri" (cum ar veni, de capul lor?), "de parcă exact" (sau aprox, sau precis), "scormonisem un cuțit" (se scormonește in ceva sau cu ceva, un cuțit nu poate fi scormonit; în cel mai rău caz, formularea este atât de arhaică, încât devine hilară); "decât doar" (pleonasm), "așa se împotmoleau gândurile în mintea tulbure" (formulare nefericită în întregime, verbul, ca verbul, dar unde s-ar putea "împotmoli" gândurile, în picior?), iar "de fapt", iar "așa", "a stat cuminte și avea răbdare cu duiumul" (mai hilară decât precedenta), "cu o zi înainte de să mor" (sau cu o zi după de să trăiești), "îl țineam în mână" (Rambo l-ar fi ținut între dinți...), "a urmat în continuare" (pleonasm), "lăsa lacrimile să curgă singure" (iar "singure"? și ce altceva le-ar fi putut face, să le dea brânci?), "fata era la curent... că" (a fi la curent "cu ceva", nu "că ceva"). îmi place să cred că infantilismul acestor formulări este cauzat de o încercare nefericită de a stiliza exagerat de personal un anume tip de inocență; sau poate că ai scris la mișto, așa, de dragul de a vedea "cine pune botul". | |