| = un poem care m-a atins. | silvia caloianu [04.May.11 15:11] |
| "Prieten cu poștașul, pe care îl rog să nu-mi aducă ziarele, Prieten cu castraveții, care se aud cum cresc noapte de noapte, Prieten cu câinele meu Zarathustra, Care a învățat să pronunțe cuvinte" nu am cuvinte, acum, sa... | |
| = Silvia Caloianu | Mircea Florin Șandru [07.May.11 07:02] |
| Silvia Caloianu, îți mulțumesc foarte mult pentru comentariu, chiar dacă el se termină "în coadă de pește", adică cu puncte de suspensie... Mă bucură și faptul că nu ai mai postat o opinie negativă, așa cum ai procedat cu poemul meu "Bonsai" - publicat cu câtva timp în urmă pe alt site literar. Spuneai atunci, cu aproximație (despre "Bonsai"), că seamănă cu un bocet desuet. Ce să facem, creatorii de literatură sunt, fatalmente, inegali; azi scriem un text mai bun, mâine unul mai puțin reușit; astea sunt meandrele harului nostru poetic. Îți doresc cu sinceritate să să scrii doar poeme de nota 10 și să nu ai niciun rateu. Cu prețuire colegială și prietenie, Mircea Florin Șandru. | |
| = vânticel de primăvară | Anisoara Iordache [07.May.11 09:37] |
| Departe de monștrii orașului, de ură și suflete împietrite... liniștea și armonia unui ținut de la țară- în care și câinii au învățat să vorbească, în care identitatea omului se pierde în bucuria trăirii cu Dumnezeu, e ca un vânticel de primăvară, revigoreaza. Mulțumesc pentru lectură. | |
| + "Prieten cu poștașul, pe care îl rog să nu-mi aducă..." | silvia caloianu [07.May.11 13:20] |
| Mai ramai si fara cuvinte, uneori, cand citesti vreun poem bun. Mie mi se cam intampla asta. Pot spune, acum, ca aici impresioneaza autenticul, mai cu seama. Nimic fals, trucat, nimic "jucat". Pana si expresiile metaforice (bine dozate, originale) conving: starea e una traita. Finalul - dupa cum si se cuvine - incoroneaza emotia intregului poem. Doare. Sa mai spun ca multi dintre noi ne dorim / avem / am avut un asemenea refugiu? Si, oare ce mai poti spune, cand e vorba de scrisul unei maini bine antrenate? Altceva: nu cred ca am fost malitioasa, netacticoasa etc. in parerea mea despre "Bonsai". Chiar si cei mai mari scriitori au, cate pe undeva, si randuri din astea, mai... "personale". Stiti parerea mea si la alte poeme ale dvs. Sper ca nu par una dintre persoanele care nu prea stiu ce zic, avand necesitatea aceea - snoaba, plina de sine, tupeista - de a se baga in seama. | |
| = ... | Maria Marinela Circiumaru [07.May.11 13:35] |
| și uitați, domnule Șandru, cum se mai găsesc oameni care să vă citească poemele stranii..ba să le mai și placă...atât de mult încât să le recitească încă și încă o dată, dând slavă lui Dumnezeu pentru gândul Lui bun de a-l face pe om poet. | |
| = ... | radu stefanescu [07.May.11 16:40] |
| domnule Șandru, cu mici excepții, îmi pare că aici ai reușit să resuscitezi o formulă poetică muribundă, într-un poem cuminte, care se citește cu plăcere. doar 2-3 cîrcoteli la (tocmai la) "Prieten cu castraveții, care se aud cum cresc noapte de noapte, Prieten cu câinele meu Zarathustra, Care a învățat să pronunțe cuvinte" unde, să recunoaștem, în loc de castraveți ar fi mers orice legumă în stare să evite cacofonia, iar cîinele cu pricina, dacă tot pronunță cuvinte, cred că s-ar fi cuvenit de-a dreptul să vorbească și la "în afara oricărei ordini bine organizate" - unde probabil ați intenționat o licență poetică, dar ați obținut un pleonasm, ba chiar un nonsens. | |
| = p.s. | silvia caloianu [07.May.11 18:56] |
| Da, si pe mine m-a deranjat expresia "în afara oricărei ordini bine organizate", am uitat sa mentionez. In schimb, randurile in care se arata comunicarea / contopirea cu regnul vegetal si cu cel animal (cainele constituind un simbol aparte, special, fiti de acord!), citate de Radu Stefanescu, mi se par pasabile. | |
| = Radu Stefanescu | Mircea Florin Șandru [07.May.11 22:02] |
| Radu Stefanescu, "cu castraveții" și "cu câinele" nu reprezintă cacofonii. Atunci, conform percepției dumneavoastră și "plăcintă cu carne" sau "sandvici/sendviș cu cașcaval" reprezintă tot cacofoonii.Vă rog consultați DOOM-ul Academiei Române, pentru a vă lămuri ce înseamnă cu adevărat o cacofonie. | |
| = Tot pentru Radu Ștefănescu | Mircea Florin Șandru [07.May.11 22:08] |
| Tot pentru dumneavoastră, domnule Radu Stefanescu. Sintagma: "în afara oricărei ordini bine organizate" nu este o neglijență a autorului, ci o accentuare intenționată, o "îngroșare" voit ironică la adresa (dez)ordinii citadine (și nu numai) în care suntem nevoiți să trăim. Vă rog mult, percepeți anumite "trucuri" ale autorului și nu mai căutați noduri în papură. | |
| = ok | radu stefanescu [07.May.11 22:32] |
| domnule Șandru, sunt eufonii, formule cu potențial liric ridicat, mult mai dulci ca mierea. vă rog să mă scuzați pentru deranj, promit că nu se va mai repeta... | |
| = Silvia Caloianu. | Mircea Florin Șandru [07.May.11 22:33] |
| Silvia Caloianu, mi-a mai venit inima la loc, după ce ți-ai exprimat mai clar opinia despre textele mele, în general, și despre percepția (ta) asupra mea, ca poet. Îți mulțumesc mult pentru steluță; e o gură de aer, după "copita" pe care mi-a tras-o, cel dintâi, marele și celebrul poet Recheșan Gheorghe, care afișează, când comentează poemele mele, un bizar aer de superioritate. Cunosc această "specie" de tineri autori,care cred că tinerețea e un merit și care sunt dominați de dictoane de genul: "poezia începe cu mine !"; "cine nu scrie ca mine nu e poet !"; "afară cu boșorogii din literatură !" etc, etc. Cât despre așa-zisele cacofonii din acest poem și despre sintagma: "în afara unei ordini bine organizate", vezi, te rog, dacă nu te superi, răspunsul pe care l-am dat domnului Radu Ștefănescu. Îți doresc mult bine și multe poeme grozave, cum doar tu, cu "brendul" tău inconfundabil, știi să le faci. | |
| + Rămân aici, vă rog să nu mai intrebați niciodată de mine... | Marina Nicolaev [07.May.11 23:07] |
| Poate poezia cea mai aproape de ceea ce caut si altii...o liniste interioara si exterioara... Citind, mi-am imaginat totul in detaliu si am invidiat linistea la care ati ajuns, impacarea cu sine si apoi, cate putin, cu restul lumii, acea lume unde "totul pluteste". Textul are o filosofie zen aparte, o trimitere clara spre echilibrul interior necesar supravietuirii interioare. Rămân aici, vă rog să nu mai intrebați niciodată de mine. Am putea transcrie totul altfel, prin cuvintele lui Walt Whitman, "daca nu m-ati gasit intr-un loc/cautati-ma in altul. Eu, undeva, m-am oprit si va astept"... | |