| = Inocența lui Nichi | Dragoș Vișan [16.May.11 23:32] |
| Dezvoltă te rog ideea începută, ori strecurată, din sintagma "la inocenta cerere a lui Manolescu". S-ar putea să intereseze chiar mai mult decât încriminarea de către șef a subalternului său..., care a mai spus câteodată, încă din Franța predecembristă și lucruri care au deranjat mult gașca lui Nichi și a Monicăi Lovinescu. M-am informat, util eseu, dar mie mi se pare că Nicolae Breban e un adevărat scriitor, pe când Nichi e o eminență cenușie, care în calitate de ce? îl deconspiră pe Breban? Nu era bine ca Breban să nu-l fi susținut cu toată tăria pe Nichi în 2003, când l-a detronat pe pierdutul Eugen Uricariu (informator Secu despre Doina Cornea)? Eu sunt convins de un singur aspect: Nichi n-a fost un sfânt pe timpul lui Ceaușescu. Făcea parte din grupul lui Gogu Rădulescu, după cum arată și criticul Mihai Sin în cartea sa din 2008 "Marea miză". Citește de-acolo, ca să vezi unde sunt limitele prozei lui Breban, dar și limitele umane ale lui Nichi. Pot să-ți rezum doar despre primele: într-adevăr, personajele sale, începând cu Grobei, terminând cu Francesca, ori cu eroul din Don Juan nu prea au consistență portretistică, par artificiale, iar naratorul omniscient le conferă o gândire cam tezistă, pentru că poate a crezut mai mult decât Augustin Buzura în meliorism, adică în ceea ce spera cel mai mult Nichi. Până în 1990 Nichi a sperat că proza comentată de el ar avea o energie moralizatoare, apropiată de revoluția continuă stipulată de comuniști. Atât de mare era îndoctrinarea pe atunci. Tot Nichi se ridica împotriva iraționalului din poezia avangardiștilor, mai ales a lui Gellu Naum și a lui Virgil Teodorescu, desconsiderând din start poetica abătută de la principiile enunțate de Dumitru Popescu zis și Dumnezeu. Întotdeauna Nichi a făcut o critică de poezie după ureche, plătind polițe unuia sau altuia. Antene a avut numai pentru critica de proză, memorialistică, eseuri. De aceea nu poate fi socotit pe veci un istoric literar, mai ales că ne-a dat în timpurile din urmă cea mai revanșardă și cea mai agramată istorie ori panoramă a literaturii scrisă vreodată în vreun stat. | |
| = Dragoș | George Asztalos [17.May.11 10:33] |
| Manolescu e ”harnic” face oleacă de curățenie în propria ogradă. Acuma vom vedea ce și cum: inițial a vrut să-l ajute pe împricinat dar acesta i-a mușcat mîna ajutătoare și drept urmare a fost lăsat, citez: ”singur cu rușinea lui”. Astea sunt faptele. Iar noi plătim sau ne facem că ne legăm șireturile. Deh: lumea e șireată, ce și anume cucurigu ei să-i ceri? | |