| = aceeași | Ottilia Ardeleanu [16.May.11 22:19] |
| singurătate care se vrea înlocuită cu povestea de dragoste... un alt fel de a "aduna mișcările"... acest sentiment poate fi stors de toată vlaga poetică! mai trec, Ottilia Ardeleanu | |
| = din contră | Iulia Matei [16.May.11 22:52] |
| eu văd aici cum se cerne singurătatea și se filtrează binomul :) cred că e vorba de ceva mai mult decât singurătate, mult mai mult decât atât și versurile: „nici eu nu știu cum se adună într-un punct mișcările noastre e ca și când ai da din mâini în somn la capătul celălalt al lumii și m-aș trezi erou în visele tale” sugerează asta foarte bine, adică e vorba de acel noi care nu e tu și eu, ci amândoi, doi în unu...(nu ca la detergenți sau ness :P) mi-a plăcut cum curge, mi-a plăcut că există mereu un liant de la un vers la altul, de la o strofă la alta, nimic nu e forțat sau diluat (și e un poem mai scurt decât celelalte, mai bine închegat...nu ăsta e punctul forte, oricum, dar și ăsta printre altele) apoi: „noapte de noapte am înecat în argeș tot someșul/ i-am schimbat cursul el trece prin camera rece acum/ vulpea argintie și-a făcut barcă din lucrurile care plutesc pe aici” și „e momentul acela în care sting lumina nu mai e niciun drum/ nicio bifurcație doar mișcările tale datul din mâini picioarele dezvelite atunci văd mai bine ca oricând” și finalul, da, alex, ai încheiat în forță (dar nu la forța-furie mă refer aici, ci la forța sugestiei, la cea expresivă) „îmi iau genunchii în brațe ca pe tine și-ți spun” mi-au plăcut acele puncte de suspensie sugerate cu care închei mai trec, iulia | |
| = . | Alexandru Gheție [17.May.11 22:55] |
| mulțumesc pentru semne... ottilia - cred că singurătatea asta apare și dacă nu vreau să spun despre ea. dar da, apare. și... apasă :). iulia - mă bucur dacă versurile se leagă firesc, aici aveam un dubiu :). spui că se cerne singurătatea, hmmm, interesting Ș). ai dreptate, tot un soi de simbioză și aici... numai bine, alex | |