| = ... | Alexandru Gheție [01.Jun.11 20:49] |
| fain raționament... de la oameni, de la lipsa lor, de la singurătate prin bucuria becului care pâlpâie până la ieșirea din sine, până la "despielițare"... "atât de puține lucruri despre care să spun – da fac parte din mine. întotdeauna dorința de-a împărți captivă într-un joben din care mă scot târziu os cu os după despielițare" - îmi place imaginea asta a captivității din joben :) "despielițare" - e bine inserat aici cuvântul, doar că îmi sună ciudat, nu știu. în fine, mai trec alex | |
| = it's a kind of magic | Motoc Lavinia [01.Jun.11 22:26] |
| Recunosc momentul t in care am simtit ce simti tu aici. Insa tie ti-a reusit (psiho)analiza, ba chiar ai scos si un iepure din joben. | |
| + surprinzător! | Adrian Firica [01.Jun.11 22:37] |
| "atât de puține lucruri despre care să spun – da" e o concluzie obsedantă. subscriu! nu de alta, dar Aristotel îi făcea nevestei sale cadouri neașteptate, bizare. Probabil că Poetica lui, ce-i încă în curs de "recondiționare", e un astfel de cadou. dar, oare, Claudia, autoarea reface doar un surprinzător silogism, aruncându-ne în numele zile-i și-n noapte dinți-i de lapte? | |
| = părere * | Liviu Nanu [02.Jun.11 00:02] |
| Îmi place cum revii la tema împărțirii din prima strofă în ultima, e drept, pe alt plan. Am remarcat și "bucuria pâlpâie ca un bec economic". Și dacă aș fi cusurgiu m-aș lega de "chema_martori" deși nu are mare importanță. cu plăcerea lecturii anton | |
| = tot părere. | Tudor Sascut [02.Jun.11 05:47] |
| despielițare sună foarte nepoetic. Cred că ar suna mai bine exfoliere și ar păstra și sensul oarecum. Nu am mai înțeles planurile astea două antagonice din prima și ultima strofă:în prima arareori dorința de-a mă lăsa împărțită și ultima întotdeauna dorința de-a împărți. Adică mă gândesc că nu prea funcționează ca un silogism, măsura de diferențiere dintre prima strofă și ultima fiind oameni respectiv lucruri. În rest e un text bine scris, frazare bună, economic atât cât trebuiue, dar la sensuri m-am cam încurcat. În fine, am să revin, poate sunt neatent/obosit și îmi scapă ceva. | |
| = da | Claudia Radu [02.Jun.11 19:43] |
| Alexandru, mie imi place teribil despielitare, mai ales daca il privesti ca pe un antonim la impielitare. cu sau fara i. Lavinia, ma bucur ca stii starea. Ca o recunosti. Adrian, fiecare cu obsesiile si bizareriile lui. Ma intreb daca Aristotel isi cauta consoarta la dintii de lapte. Sau invers. Sau…? Liviu, ori de lene, ori ca m-am obisnuit cu textul in forma asta, ori ca mi se pare mie ca noi, romanii, exageram la capitolul cacofonie, nu schimb acolo. O voi face, poate, daca ma hotarasc sa pun in volum. Ma bucura "vederea" ta, sa stii. Tudor, despre "despielitare" i-am raspuns lui Alexandru, adaug ca nu-mi pare nepoetic, din contra, are potential nelimitat. Depinde ce preferi. Mie imi plac blondele, spre exemplu. Despre silogism: cauta unul metaforic, nu sofistic. Multumiri! | |