| = titlul e un clișeu groaznic pe care nu mai credeam să-l văd curând | alice drogoreanu [06.Jun.11 09:21] |
| Am plecat de acolo, gândindu-mă cu câtă migală Am plecat de acolo cu regretul că nu am putut asista în fine, o relatare searbădă și artificioasă pe un subiect care ar fi avut savoare. păcat. | |
| = Mulțumesc | Gârda Petru Ioan [06.Jun.11 10:04] |
| Imi pare rău că n-am putut rămane pentru excursie, mai ales acum când vad câte am pierdut. Dar informațiile tale bogate mă ajută să recuperez o parte din pierderi. | |
| = Răspunsuri | Vali Slavu [06.Jun.11 14:01] |
| Alice Drogoreanu, vă mulțumesc pentru semnalarea acelei repetiții! Cât despre text, așa am simțit că trebuie să-l scriu… Nelu Gârda, păcat că nu ai putut rămâne și a treia zi. Bănuiam că va fi o excursie frumoasă și nu m-am înșelat. Grație doamnei Elena Anghel, totul a fost deosebit. | |
| = Blaga ramine Blaga, egal cit ne-am plictisit | Anni- Lorei Mainka [06.Jun.11 16:21] |
| bine ca se mai fac eforturi, sa nu se duca totul in pamint ... Radacinile ramin radacini, oricit le-am ocoli. Imi pare bine ca ne-ati pus si noua la dispozitie citeva imagini de acolo , Lancram, unde nu stiu cind mai ajungem. | |
| = Re - Blaga rămâne Blaga... | Vali Slavu [06.Jun.11 20:50] |
| Mă bucură semnul lăsat de dumneavoastră. Știu că ați rezonat cu textul meu și știu și de ce... :) | |
| = ei, Vali, | Ottilia Ardeleanu [06.Jun.11 20:56] |
| ce frumos! felicitări tuturor acelora care știu să prețuiască valorile neamului, care fac tot posibilul și reușesc să le țină în viață! sunt convinsă că acest festival a meritat. Ottilia | |
| = Veșnicia s-a născut în noi! | Ioan Jorz [06.Jun.11 22:49] |
| Poate părea clișeistic, "searbăd" și "artificios", ba, chiar excursiv, demersul cultural al colegei noastre, dar, dincolo de ceea ce nu a consemnat (pentru că nu a considerat că e cazul), rămâne, după ce actul s-a consumat, acea întoarcere, pe proprii pași, pe propriile urme, la destinația unei călătorii de inițiere. Și am noțiune termenilor, pentru a putea afirma că, până la urmă, această călătorie inițiacă transcede idiosicraziile actului de lectură, transcede șabonul, matricea academică și academizantă în care a fost așezat Blaga, apropiind pe cel care încearcă a se apropia, de esența actului creeator! Este a doua oară când pășesc în casa poetului, dar, pentru prima dată când, odată cu o maturitate pe care mi-aș fi dorit-o cât mai întârziată, reușesc să-l plasez, mental, într-un loc comun, într-o intersecție eonică și sintonică cu mine însumi! Vali Slavu, relatând acea trecere, dincolo de pasajul Șugag, a reușit, printr-o simplitate a relatării, ce multora le poate părea "searbădă", să ne redea acea stare de diletanți - aflați într-o călătorie, de inițiere - intersectându-se cu o paradigmă culturală! Îmi pare rău că nu s-a consemnat, nici nu se putea, toate discuțiile care s-au purtat acolo! S-ar fi putut observa că fiecare știa câte ceva, inedit, despre Blaga, și fiecare a plecat mai îmbogățit. D-na Elena Anghel, cea care ne-a fost ghid și cea care a fost custodelele casei memoriale, vreme de mulți ani, știa foarte multe, dincolo de cele publicate, și, totuși, a aflat și domnia sa, unele, inedite, pe care le-am adus cu noi, fiecare - și mă gândesc la profesorul Ștefan Cazimir, nu la mine! Felicitări, Vali Slavu! Sunt chestii care țin de istoria literară, până la urmă! Păstrează materialul! Cu prietenie, Ioan J | |
| = Da, veșnicia s-a născut în noi... | Vali Slavu [07.Jun.11 12:44] |
| Ottilia dragă, mă bucur că și de această dată ești cu sufletul alături de evenimentele umoriștilor. Prevăd că, până la urmă, vei deveni una de-a noastră. Ioan Jorz, citind pledoaria ta, mi-am întărit convingerea că acea zi a fost foarte importantă, oferindu-ne câteva ore de frumusețe spirituală pe care nu le găsești oricând și oriunde. Am fost în nenumărate excursii, am vizitat multe case memoriale, dar aici a fost ceva special. Așa cum spuneai, m-am întors acasă mai bogată. Vă mulțumesc amândurora! | |