| = . | nica mădălina [28.Jul.11 19:41] |
| deși pe alocuri exprimările sunt doldora de neologisme, ceea ce îngreunează perceperea nuanțelor, iar frazele ți s-au lungit și au devenit mai răsucite, citatele înmulțindu-se considerabil (poate prea), nu pot să nu remarc faptul că ai pătruns, și de data asta, lucrul. l-ai tratat nu ca pe un obiect, ci ca pe un veritabil subiect. or, din ce am citit eu din poezia doamnei mălăncioiu, am rămas cu convingerea că reușește, cum puțini o fac, să nu obiectualizeze niciodată subiectul, să-i păstreze taina, chiar și atunci când îi remarcă fisurile și spune despre ele. e cumva deasupra, neieșind, totuși, din sine. de aici și discursul care nu taie și nu se taie niciodată, nici măcar când este vorba despre pasărea tăiată din începuturi. ai captat acest continuum. și chiar dacă rămân multe de zis, inclusiv despre curățenia "frazei" (ca unitate de sens, și nu în sensul specific prozei) dumneaei, care cred că este un alt motiv pentru care versurile i se ascut, cum spui, cu trecerea timpului, mă bucură nespus că i-ai adus poezia în atenție. era nevoie, cred. | |
| + . | nica mădălina [28.Jul.11 19:43] |
| am uitat, scuze, aprecierea mea pentru gestul de a alege acest subiectul și pentru linia pe care o trasează, un soi de reverență dintre cele sincere ale celui ce măcar a încercat să vadă chipul, și nu doar suprafața. | |
| = Mădălina | florin caragiu [28.Jul.11 22:40] |
| Nu stiu ce sa zic de neologisme, sunt totusi cuvinte care circula in vocabularul cultural de mai bine de jumatate de veac, asa ca nu cred ca ar trebui sa reprezinte o problema. Nu stiu de ce ti se par frazele asa de lungi, poate cu tot cu citatele... si folosesc citate multe pentru ca vreau sa ma adresez si unui public care nu a citit din autorul tratat. Mersi mult pentru empatizare si consideratiile legate de stilul Ilenei Mălăncioiu. | |
| = () | nica mădălina [28.Jul.11 22:53] |
| florin, ca paranteză, era vorba de formulări gen "Natura, nu este, astfel uitată, în evantaiul multiplelor apariții și convergențe umane și în holocaustul vieții" (aici cred că era "natura nu este astfel uitată) sau "În acest peisaj post-cataclismic stăpânit de tăcere și de o insistentă asimetrie ce ascunde fermentul unui dinamism citit într-o „perspectivă inversă”, corpul sfărâmat se adaugă el însuși eului liric și apare concatenat eului liric spre o ieșire, deloc facilă, în melosul plutind peste lumi: (...)" (se adaugă (...) și-i apare concatenat, cred) eu oricum mi le-am "spart" și citit pe bucăți, pentru o mai bună punctare și reținere a ideilor din ele. | |
| = da | florin caragiu [28.Jul.11 23:03] |
| acolo se cer niste mici corecturi, sigur, erorile sunt de la graba, nu de la stil... | |
| = revelație | Dely Cristian Marian [28.Jul.11 23:14] |
| mă bucură acest eseu pentru că aduce în atenție o poetă despre care n-am știut nimic până acum - Ileana Mălăncioiu. astfel descopăr că versul dânsei este parte din ceea ce caut în poezie, iar expunerea dvs. îl luminează ca un soare tomnatic. apoi am avut o mică revelație - și am numit-o așa tocmai pentru că modul în care învățăm în genere, cred eu, ne privează de anumite esențe -, la poezia "Revelație". și am s-o explic aici: Ba era un bărbat în toată puterea cuvântului/ - capul familiei, Tatăl ba era o flacără, - procreerea, Fiul ba era o stâncă/ - brațul drept, judecata, Sfântul Duh ba era chipul surâzând al unui copil/ care nu se născuse încă. - inima, de unde pornește flacăra, Calea // Sta în flacără ca-n pântecele maicii sale/ cel fără prihană/ și se hrănea cu patru făpturi care ardeau/ și le era hrană. - mărturia dragostei, panaceul. cu plăcerea lecturii, cristian | |
| = Dely | florin caragiu [29.Jul.11 00:45] |
| mulțumesc pentru semnul de lectură. | |
| = scuze | florin caragiu [29.Jul.11 01:06] |
| mulțumesc, Cristian (probabil Dely e numele de familie)... | |