| = *** | Cristina Cirnicianu [09.Aug.11 09:22] |
| e un poem fascinant. L-am citit, recitit de câteva ori. Îți provoacă limitele imaginației și asta pentru mine este o adevărată provocare :). Reușești să transmiți incredibil de bine stări, imagini, idei inedite. "în ochii ei marea devenise un cal învelit de ape" foarte frumos "o femeie-aluat" îți recunosc stilul (unic) și ultima strofă este demnă de reținut. las aprecierile mele sincere. despre alte aspecte critice (cuvinte ce poate mai trebuie periate) nu vreau să discut, las pe alții mai pricepuți la asta. După mine farmecul acestui poem este mai bine să-l trăiești decât să bagi bristuriul ca să-i elimini scamele. Prefer să fiu un degustător de poezie decât un "fleicar" :)(o să mai revin cândva pe ideea asta)- sincere aprecieri Alex și baftă în tot ce faci, Cristina C | |
| = . | Alexandru Gheție [09.Aug.11 22:07] |
| cristina, mă bucur că ți-a plăcut. știu de balast, știu că poate ar trebui periat, știu că și despre... :). te mai aștept, cu drag alex | |
| + se stie ce se stie | Anni- Lorei Mainka [10.Aug.11 02:07] |
| poemul are un scurcircuit in intensitate are verb, nerv, si prinde si surprinde autorul si-a ales in principiu toate punctele cardinale dar!!! il rog sa se aplece asupra acelor versuri care ii sunt in plus, nu aduc bucurie cititorului si nici lui imagini unice, sunt din destul si nu cred ca nu le recunoaste la prima vedere cititorul sau? te felicit, sunt dupa mult vreme incintata .... | |
| = . | ștefan ciobanu [10.Aug.11 02:39] |
| ai mult surplus pe aici. ''dilara a fost fata de la parter fereastra ei lovea tufa de trandafiri'' este o imagine frumoasa, ingreunata de umbra nucului, vulpile de argint si tot asa nu am inteles acel nu avea ochi dar totusi orbea. ''îi e ușor să'' apoi imediat ai ''nu e ușor să'' personajul central fura rani apoi se reia ideea unde vedem ca cere sau fura. oricum e ceva complicat. mai ca nu inteleg ce cauta steaua pe sus cand eu nu vad pic de poezie. | |
| = abscons | lucaci sorin [10.Aug.11 10:05] |
| subscriu oarecum la cele spuse de stefan, un text abscons, noninteligibil, ne-am obisnuit in ultimul timp sa inseram in poezie (pentru ca asa este trendy)toate elucubratiile care ne invadeaza mintea si mai primim si stele | |
| = . | Alexandru Gheție [10.Aug.11 11:39] |
| mulțumesc | |
| = nivel | Eugenia Reiter [10.Aug.11 19:20] |
| începând de astăzi, poți acorda steluțe galbene, acolo unde consideri. te rog să citești ghidul de acordare și să-l și respecți:) (completează și câteva date la biografie) succes! | |
| = . | Raul Ionut Coldea [12.Aug.11 17:04] |
| trecând peste povestea cu balastul, trebuie să recunoaștem că textul acesta are dramatism, în sensul bun al cuvântului, împinge cititorul spre a vizualiza, îl conduce către. e un fel de voice over textul acesta. un narator care filtrează tot ce vede. ca în Amelie, cumva. de exemplu. Și tipul ăsta de discurs, aparent detașat, dar în esență foarte implicat, spune multe despre autor și mai ales despre om, cred eu. Și da, sunt de acord că este mult balast, dar având în vedere că mi-a plăcut tocmai oralitatea textului, aș zice că e ok așa. Pentru că asta nu e o poezie. :) Eu așa am receptat. Fain, alex. | |
| = Adnotări despre ochiul celui ce pândește pe "cerșetoarea de răni" | Călin Sămărghițan [12.Aug.11 21:02] |
| Pe mine m-a tulburat puțin această "despărțire" de Jane Doe. În sensul că m-a speriat iminența sfârșitului unui dialog pe care-l citeam cu delectare și interes. Mi-ar plăcea să spun că nu mi-e străină această tentație (a despărțirii), dar probabil că nici un cititor nu a fost ocolit de așa ceva. Melanjul armonic dintre mască și esență, dintre extaz și zgândărire a durerii, m-a atras întotdeauna la Alexandru Gheție. Tot el este autorul unor procedee metaforice remarcabile: răvășitoare sentimnete sunt la el "umbre", "cameră", sau chiar "vulpi argintii". Prin procedeu invers, Dilara este "aluat care crește", sau cea care "dispare prin orbire". Totul la A.G. are un revers al medaliei, până și fericirea. "Normal că da" veți spune, dar credeți că în adevăr, el s-a împăcat vreodată cu asta? | |
| = . | Alexandru Gheție [16.Aug.11 13:26] |
| raul - mulțumesc pentru trecere. e normal, atunci când scriu ceva nu mă gândesc la noțiunea de "poezie". scriu și încerc, firește, să ajung undeva. cel mai mult mă interesează mesajul. da, am încadrat la poezie pentru că nici personală nu e :). apoi dacă ce am avut de spus s-a transmis cât de cât bine, textul și-a atins scopul :). Și da, voi mai lucra pe text... călin - mereu găsești aspectele cele mai faine dintr-un text. într-un fel îmi place să cred că citeșt un text ca și mine. că ne plac anumite aspecte. aspecte care acoperă cât de cât balastul. ori erorile de ordin hmmm, "chirurgical", să le spunem :). despre jane doe - și mie îmi pare rău că dilara și-a pierdut identitatea. dar asta nu înseamnă că se ajunge așa ușor la despărțire. deci dialoguri vor mai fi. chiar dacă la un alt nivel. mulțumesc și mă bucură mereu trecerea ta. mai ales modul în care spui despre... anni - nu am avut atunci ocazia - mulțumesc pentru modul în care ai interpretat și mă bucur că ți-a plăcut. mai ales dacă "prinde și surprinde" :) | |
| = jd | Oana Popescu [16.Aug.11 19:14] |
| daca nu ar exista axul asta vicios :rana/bisturiu/sange -foarte facil, daca imaginile care se tot repeta si explica ac si ac lucru ar trece printr-o schimbare de sens la alt nivel atunci probabil ca am sta in fata unui text fascinant. Iau un singur exemplu : "în ochii ei marea devenise un cal învelit de ape care aduce înecații la țărm. somnul părea o lamă de tăiat noaptea iar oamenii hmmm oamenii- păpuși fluide și reci. îi e ușor să colecționeze apoi răni să le lipească pe trup ca într-un clasor. și iubește bolboroseala aceea a sângelui străin pe propria carne." aici:"în ochii ei marea devenise un cal învelit de ape care aduce înecații la țărm"- avem 4 cuvinte: ochii, marea, ape si inecatii care fac parte din acelasi registru vizual(umiditatea excesiva, metaforele apei etc). apoi:"somnul parea o lama de taiat noaptea"- aceeasi poveste: arunci un termen(somnul) si apoi gasesti pentru a crea constructii cuvantul cel mai frecvent asociat(noaptea) cu generatorul sintagmei, in modul asta se formeaza cliseul. mai departe: lama de taiat(desigur)asociata(cum altfel) cu rana, trup, sange, carne(totul foarte previzibil, foarte cuminte in sens rau). Si tot asa...tot asa.. ai multe imagini(orice gen de estetica se sprijina pana la urma cred pe o tehnica solida). Si inclinatia suprarealista a poeziei tale nu este o scuza fiindca uite de exemplu cum scria G. Naum despre cam ac lucruri: "mana ta ca o perna plina cu apa teribilele taceri care incep de la umeri Dar nu ma tem de nimic pe aceste faleze pleoapele mele mangaie scheletul tacut al caselor" Poezia are si parti frumoase strofa 2,3 si penultima. Eu atat as pastra. | |
| = . | Alexandru Gheție [16.Aug.11 19:44] |
| înțeleg perfect ce vrei să apui, oana... și da, ai dreptate. voi vede ce-i de făcut aici. mai treci :) | |