| = spune-i coralinei să-mi scrie | Ioan-Mircea Popovici [10.Aug.11 11:51] |
| 1. coraline are dreptate cand spune “noi nu suntem păpuși!” chiar asta-i scriam nepoatei pictorului prea s-a obisnuit sa comande si eu sa-I raspund si sa fiu raspunzator pentru toate tristetile ei 2. si aici are micuta dreptate “de unde știi tu m-a certat coraline pentru că trăim și speculăm ne speculăm pe noi înșine uneori facem schimb de noi trișăm devenim ridicoli ne hazardăm ne spargem capul nu e nimic nobil aici trecem pe lângă lucruri fără să ne oprim” 3. spune-i coralinei să-mi scrie pe adresa din comentariul pe urmele lui Neptun zilele astea alexis da o bere la digul de la casino-mamaia trec pe acolo si mic si florin si-ai sa-i cunosti si pe cei doi care-ti raspund la intrebarea “când ai văzut tu ultima dată pe omul care s-a oprit să privească marea sau pe omul care s-a oprit să atingă un fir de iarbă și să fie fericit că poate să-l vadă” Corolar: aplicand lema gestului concluzia nu-i nici o ambitie la coraline inocenta-si spune cuvantul la cei care gandesc cu inima (de la Micul print, cetire) | |
| = ... | Silvia Bitere [10.Aug.11 12:00] |
| cu mare drag, Domnule profesor! veți cunoaște elita constanței (glumesc, firește!). pe soțul meu, profesor de matematică... și el. coraline o să vă scrie pe adresa lui neptun. avem multe de discutat mai cu seamă că și tatăl meu a navigat ani de zile. vă spune ceva oare: drăgășani? oare să fi fost pe vremea lui Neptun?:) Aflăm la o bere, că mare avem cât să ne săturăm și cred că intuiesc răspunsul omului care a văzut și simțit marea și firul de iarbă. așteptați veste de la coraline. trebuie să vorbească și cu stăpânul ei:) | |
| = mă aflu-n treabă, ca tot omul! | Adrian Firica [19.Aug.11 16:38] |
| ambiția Coralinei - titlul corect! cobori către mare, iar în stânga e teatrul de păpuși "... imaginea a rămas înțelegi..." | |
| = ... | Silvia Bitere [20.Aug.11 19:13] |
| Domnule Firică, aveți dreptate! teatrul de păpuși există. este lângă mare.lângă el se află biserica greacă unde mergeam cu bunica mea (dumnezeu să o ierte) în zilele de duminică.îi plăcea să cânte în strană... doamne, și ce frumos cânta... eh... vremuri. mai sus cum mergi pe tomis, pe un colț se afla cândva La maximilian, un băruleț discret în care ne plăcea să ne pierdem vremea la o țigară, pe vremea când eram și eu mai tânără. acum, nu mai fumez. ce vreau să spun de fapt, căci iubesc vorba multă și nu fără rost mi-aș dori,așa... acolo nu mai există Maximilian. a fost magazin de încălțăminte, apoi hotel. vedeți ce repede evoluăm? avem gânduri serioase să pornim spre India, și de ce nu să pătrundem în secretele profesorului honigberger. până una alta propun levitația. care Adrian Firică? Și-a vândut biblioteca, draga mea, acu 20 de ani... regret, coraline... mulțumesc de trecere, domnule! P.S. titlul este corect.așa este! | |