| = Traducere liberă | Călin Sămărghițan [12.Aug.11 20:04] |
| Lovesc, deci exist, cam așa ar traduce omul modern. Un altul va spune: faci echilibristică, deci crezi. Asta e mai subtil. Mi-a plăcut ideea acestei răscoale de tăiere a cerului în bucăți. | |
| = domnule Sămărghițan | Daniel Gherasim [12.Aug.11 20:13] |
| vă mulțumesc mult pentru trecerea dvs și pentru faptul că ați lăsat și un semn de citire. vă mai aștept Daniel. | |
| = mi se pare că | Ottilia Ardeleanu [12.Aug.11 23:24] |
| ai fost la circ, ai văzut acrobații și, dintr-odată, ai realizat ce este viața: un fel de echilibristică în care, te susții, oarecum, de fiecare zi, pe care o iei din cerul liber. urmează apropierea, poate undeva la mijloc și, apoi, "săritura" de grație, îi zic eu... foarte frumos, felicitările mele! Ottilia Ardeleanu | |
| = doamna Ottilia | Daniel Gherasim [12.Aug.11 23:37] |
| cum ați interpretat dumneavoastră nu e exact ce am vrut eu să spun, însă după ce am scris poemul, mai este el oare al meu? nicidecum. odată scrisă, poezia încetează să mai fie proprietatea mea. deci o interpretați cum doriți. și cum o interpretați, așa e foarte bine. mulțumesc de trecere și comentariu. vă mai aștept. cu drag, Daniel. | |
| = Daniel, | Ottilia Ardeleanu [12.Aug.11 23:47] |
| am vrut să-i dau această interpretare! aș putea să mai dau încă una și încă una, dar las plăcerea și altora. poemul este minunat. iar faptul că se pot găsi multe fire este un lucru care mie îmi place în mod deosebit. în ceea ce privește poemul, el este al tău, noi putem doar să ne bucurăm că ni l-ai împărtășit. ori de câte ori am timp, aici și dincolo, cu plăcere Ottilia Ardeleanu | |
| = ... | Raul Ionut Coldea [13.Aug.11 01:03] |
| E un text fain despre distanțe de toate felurile. sau poate despre un singur tip, distanțele verticale. e frumos. și sunt de acord, până la urmă rămâne o perdea între. acuma eu cred că prin perdeaua respectivă nu se poate complota împotriva cerului. E încă o distanță prea mare, totuși. Merită, totuși să visăm la și să scriem despre măcar în poezie. Cam așa arată poemul meu. (pentru că sunt de acord, după ce le scriem, nu mai sunt ale noastre) Mulțumesc. | |
| = rareori | Alina Manole [13.Aug.11 01:07] |
| Rareori am citit un text atât de interesant ca aici. | |
| = cu plăcerea lecturii | farcas george stefan [13.Aug.11 01:08] |
| poezia unei idei frumoase. m-a prins la acel "vom munci mult". vine simplu , ca o recunoaștere, dar îmi pare de mare efect. ca și acel "va fi frumos". cooperarea asta mă duce cu gândul la un joc de îndrăgostiți din "Curcubeul" lui Lawrence. Acolo cei doi cărau snopi pentru a-și încropi un adăpost sub lună. apropierea treptată, cooperarea și motivul trudei mă duc cu gândul la acest pasaj. Foarte frumos. ne vom așeza liniștiți, vom mai citi de la dumneata. vom zâmbi mult. Jorj | |
| = răspunsuri | Daniel Gherasim [13.Aug.11 08:53] |
| Madame Ottilia, mulțumesc pentru cuvintele dumneavoastră frumoase. Raul, mulțumesc de trecerea ta și de osteneala de a lăsa o vorbă scrisă aici, în subsolul textului meu. Te mai aștept. Doamnă Alina Manole, mă simt onorat să vă am în pagina mea. Și mă bucur dacă v-a plăcut. Sunteți binevenită oricînd aici. Jorj, faptul că citind poemul meu, îți vine în minte Curcubeul lui Lawrence nu poate decît să mă bucure foarte mult. Te mai aștept și pe tine. Să stăm, desigur, liniștiți și să zîmbim citind. Încă o dată mulțumiri tuturor. Cu drag, Daniel. | |
| + to love and to hold... | Corina Gina Papouis [13.Aug.11 13:53] |
| Un text superb, imposibil de trecut cu vederea ori alte simturi esentiale celui ce iubeste... imi aminteste de poezia 'Perspectiva' a lui Sorescu, numai ca aici departarea are efect invers proportional cu dragostea... Sirguinta continua a celor doua parti ale aceluiasi intreg a fost surprinsa aici 100%, hence - mesaj transmis cititorului 100%. Vizualul este atit de bine realizat incit am urmarit cu pumnii la gura cum el, cum ea spinteca distanta, taie zilele in calendar si pedepsesc cerul. Un scurt metraj de o frumusete si o vulnerabilitate deosebita de care nu pot agata decit aceste cuvinte si o stea virtuala. Felicitari! | |
| = . | George Pașa [13.Aug.11 16:02] |
| Mi se pare exagerat interesul acordat unui text modest. Ideile nu sunt nicidecum originale, doar că au fost îmbrăcate într-o altă mantie, să dea bine, cum se spune. Ideea din final mi se pare de-a dreptul blasfematorie. E părerea mea, voi aprecia, dacă și când va fi cazul, un alt text de al tău, Daniel. Drept este că nu e mai prejos decât multe poezii recomandate în ultimul timp. Acest lucru nu înseamnă că nu sunt și texte de valoare ascunse sub obroc. | |
| = răspunsuri | Daniel Gherasim [13.Aug.11 18:16] |
| Doamnă Corina, recunosc că textul e scris într-o perioadă în care l-am citit foarte mult pe Marin Sorescu. Mă bucură, oarecum, asemănarea...sau faptul că vă amintește de "Perspectivă" a lui Sorescu, deși încerc să mă detașez cît pot. Vă mulțumesc pentru încurajări, cuvinte frumoase și steluță virtuală. Vă mai aștept în pagina mea. Domnule George, ideea finală nu e deloc blasfematorie. Vă spun sincer că în varianta inițială, penultimul vers conținea adjectivul pronominal demonstrativ ăstuia. L-am eliminat din motive lesne de înțeles. În plus, precizez la început, în versul doi, despre ce fel de cer este vorba. Ideea din final e atît de departe de blasfemie cît e cerul de pămînt. Vă mulțumesc, oricum, pentru vizită și pentru comentariu. Vă aștept și pe dvs cu drag și altă dată. Mulțumesc. Daniel | |
| = ... | Nicolae Sorina [19.Aug.11 06:17] |
| să tai ”din cerul ăsta care stă între noi/bucăți mari cât zilele”, apoi să faci ”un minunat exercițiu de echilibristică...pe niște scări care se clatină”, este imaginea perfectă a unei lovituri de grație, dată cerului. ”îmi place să cred” că există oameni cu adevărat inspirați. Mult succes. Sorina. | |