| = Dane | Gârda Petru Ioan [15.Aug.11 13:25] |
| Cândva mi-ai spus că stai prost cu memoria. Mă duc să mă sinucid. | |
| = Nelu | Dan Norea [15.Aug.11 14:16] |
| Aș putea să mă dau mare și să-ți răspund că din cauza prea multor cunoștințe, în general inutile în viața de toate zilele, nu mai am locații suficiente în memorie pentru lucruri noi. Cu alte cuvinte, nu e vorba de scleroză, ci de Exceed Memory limit. Dar adevărul e altul. Își pot justifica mulțimea de nume și denumiri din text în diverse felui: - personalitățile artistice și istorice fac parte din cultura generală; sunt convins că n-am venit cu nimic nou, toată lumea a auzit de Voltaire, Foucault, Nelson sau Marie Curie; - obiectivele turistice - s-au fixat datorită documentării prealabile; oricum, de o bună parte din ele auzisem deja; - denumirile culinare - e simplu, am păstrat bonurile. Pentru toate celelalte, explicația se găsește în notițele luate pe parcursul excursiei. M-am întors cu trei pagini scrise mărunt, fie în autocar, fie seara în hotel. Uite, îți dau un exemplu: ghida ne-a vorbit în Londra despre incendiul de la 1666 și despre rolul lui Charles Wren, iar câteva zile mai târziu despre sistematizarea Parisului de către Haussmann, la comanda lui Napoleon a III-lea. Le-am notat pe toate. În particular, numele lui Haussmann l-am reconstituit acasă destul de greu, pe google, pentru că se citește Osman. Dar paralela între cele două evenimente, la distanță de două secole, ca justificare a diferenței între arhitectura celor două metropole, asta am făcut-o abia acasă. Susțin în continuare că n-am memorie. Dar tocmai din cauza asta mi-am alcătuit un întreg sistem de agende și carnete de notițe. | |
| = the other side of the moon | Goea Maria Daniela [25.Aug.11 15:37] |
| Dan, cele două prezentări ale impresiilor de călătorie sunt minunate. frumoase locuri, fotografii și cuvinte, informații binevenite. felicitări! aș dori, dacă nu te deranjează, să te provoc la un mic exercițiu de malițiozitate constructivă, ca să spun așa. pe principiul atât de drag nouă "să moară și capra vecinului" :), te-aș îndemna la un demers de vacanță cu efecte curative asupra moralului nostru, serios zdruncinat de decenii bune de subzistență la limita lumii a treia, și anume: să punctezi, cu obiectivitatea, farmecul și umorul tău binecunoscute și aspectele/experiențele mai puțin fericite pe care le-ai întâlnit în periplul tău european. cu alte cuvinte, hai să-i mai și critică, domnule, pe colegii noștri, europenii, că doar om perfect și (prin extrapolare) națiune perfectă nu există! deci, Dane, te invit să punctezi neajunsuri, ciudățenii, defecte, meschinării, răutăți de care te-ai lovit în diferite țări și care ți s-au părut aparte față de ceea ce întâlnești pe la noi. aștep cu interes inventarul tău de anti-calități ale europenilor. succes, Dan! și... curaj! :) | |
| = Re: the other side of the moon | Dan Norea [25.Aug.11 18:08] |
| Daniela, nu pot spune că am venit cu moralul terminat, pe chestia "Nu o să ajungem ca ei nici într-o sută de ani!". Asta se poate întâmpla cel mult prima oară. Ca să o pățești sistematic trebuie să fii masochist. E adevărat, recunosc, n-am avut sentimente de frustrare nici măcar la prima vizită în occident. Dar eu sunt mai bleg de felul meu, mă doare în cot dacă vecinul are vapor, iar eu nici măcar o bărcuță. În schimb am trăit niște sentimente revigorante în Egipt. Cine spune la noi "Mai rău nu se poate!" trebuie trimis neapărat să stea câteva zile într-o țară din lumea a treia. Totuși, dacă citești printre rânduri, poți remarca în text și niște malițiozități: - arhitectura haotică în multe cartiere ale Londrei; - operele furate din patrimoniul țărilor din est - Grecia, Egipt, Assiria etc; în Luvru și British Museum găsești opere mai valoroase decât în muzeele similare din țările de origine; și, crede-mă, am fost și la Parthenon și la muzeul din Cairo; în ultimul, singurele chestii cu care se pot lăuda sunt cele găsite în mormântul lui Tutankamon, în sec XX; - prezența masivă a negrilor (echivalentul bișnițarilor noștri) în centrul Parisului; n-am mai precizat, dar aceeași prezență aduce, inevitabil, un plus de mizerie; - toleranța excesivă din Amsterdam, cu tot ce am înșirat acolo; - intoleranța din Belgia; e adevărat, certurile dintre valoni și flamanzi nu au loc la vedere, pe stradă; dar am dat o mostră despre aroganța unui chelner din Bruges, care spune destul de multe; chiar dacă eram turist, pe clienți n-ai voie să-i iei la mișto; - precizia hărților din Germania care, pentru a nu scăpa nici măcar numele unei alei, te obligă să te uiți cu lupa; la polul opus, nonșalanța hărților din Paris, pe care nu te poți orienta. Sunt suficiente? Sunt oameni ca și noi, peste tot se trece pe roșu la semafor, dacă strada e liberă. Și ei au cerșetori. Dar nu încerca să-i înjuri, nu știu cum se face, dar știu toți românește. :) Aș menționa un lucru, occidentalii nu ne întrec în primul rând la aspectele materiale, ci la nivelul de civilizație. Acolo nu se ceartă oamenii din te miri ce pe stradă sau în trafic. Nu îți taie nimeni calea, pentru că așa vrea mușchiul lui. Lumea e prevenitoare, atentă, zâmbitoare. Dacă vrei să eviți nervii și stressul, singura soluție este să nu le provoci altora. Noi n-am învățat încă asta. | |
| = și totuși... | Goea Maria Daniela [26.Aug.11 11:37] |
| se cunoaște, Dane, că nu ești femeie, pentru că nu știi să bârfești :) ai o atitudine de domn, nu vrei să cobori și în subteranele afective și comportamentale ale populațiilor respective. probabil că și timpul pe care l-ai avut la dispoziție a fost scurt, multe vizite organizate în locuri de interes turistic, deci pulsul străzii obișnuite nu a putut fi perceput foarte exact. eu mă refeream la acele mici (dar nu atât de mici încât să nu fie observate) amănunte care fac diferența. dau câteva exemple: - cum reacționează un neamț sau un francez când îl întrebi ceva în engleză (eu știu că, cel puțin nemții, sunt țepoși cu chestiunea aceasta)? - cum sunt priviți emigranții - cum interacționează un francez cu un - să zicem - funcționar magrebian, un neamț cu un brutar turc, sau un englez cu un prăvăliaș indian? - animalele: există câini și pisici liberi pe străzi? dacă da, cum sunt tratați? există căsuțe de câini pe lângă blocuri, ca la noi? ai văzut pe cineva lovind un câine fără stăpân, sau, din contră, mângâindu-l/hrănindu-l? - cum sunt tratați vârstnicii? eu știu că există țări în care conceptul de a ceda locul unui vârstnic/femeie însărcinată în autobuz sau metrou nici nu există - pe principiul că, nu-i așa, toți suntem egali(!) - viața în cartiere: e gălăgie sau e liniște? se aud și de la ei nu chiar manele :), dar ceva asemănător, prin ferestrele deschise, se simte miros de mâncare, se aud mame care își strigă copiii sau vecini care vorbesc unul cu altul din balcoane? pe balcoane există rufe la uscat? - viața de noapte - cam la ce ore se dă stingerea? când se închid magazinele, restaurantele, sălile de cinema? există orașe unde gălăgia nopții te-a deranjat, sau altele, unde, din contră, atmosfera ți s-a părut sumbră? există poliție noaptea, pe străzi? - prețurile: unde și la ce produse ți s-au părut exagerate, sau, invers, mult mai mici decât la noi? - bacșișurile - se practică, la ce nivel? - mâncarea: unde ai mâncat foarte bine, bine și rău? observații de genul (ipotetic): englezii mănâncă puține salate și crudități, și multă carne grasă; francezii au cele mai delicioase pateuri, în timp ce germanii au niște prăjituri fără gust; repet, ipotetic: în Bruxelles nu găsești o cafea bună să dai cu tunul, sau olandezii nu au auzit de salata de vinete :); tot aici - produsele "de plastic": ai întâlnit alimente fără sare și pier, pline de E-uri și alte năzbâtii, legume și fructe cu aspect minunat, dar cu gust fad? - aspectul oamenilor: care ți s-au părut cei mai aranjați, cei mai trendy (în tendințe) și care cei mai puțin preocupați de acest aspect; unde sunt cei mai mulți supraponderali; unde ai văzut cele mai frumoase femei, cele mai naturale sau cele mai "tunate"? :) - care sunt cei mai vorbăreți/comunicativi și care cei mai taciturni? - care râd cel mai des și care nu zâmbesc aproape de loc? - diverse: de pildă, în Olanda, florile acelea minunate au și miros sau sunt ca roșiile din supermaketurile noastre (fără nici un gust)? în Anglia sunt ștranduri? există vreun mit pe care îl cunoșteai și care nu s-a confirmat - de exemplu, că englezii sunt mari băutori (bărbați și femei), francezii - gargaragii, iar olandezii - libertini? și mai pot continua :) cam la aceste mici (sau mărișoare) pete de culoare mă refeream. un caleidoscop de fotograme din realitatea cotidiană a omului obișnuit, care conturează un profil socio-psihologic al comunității respective. pete de culoare, accente, picanterii, mici gesturi care vorbesc mai mult decât orice altceva despre cum sunt, în realitate, oamenii. sper că nu te-am plictisit sau iritat, Dane, dar ar fi un exercițiu interesant, nu crezi? | |
| = Re: și totuși... | Dan Norea [26.Aug.11 15:29] |
| Daniela, nu e vorba de atitudine de domn, motivul e altul: există peste tot un traseu al turistului, unde se aplică alte reguli decât în cartierele de locuit. Pentru a răspunde la întrebări de genul celor puse de tine, trebuie să locuiești efectiv acolo o perioadă de vreme. Totuși, unde pot, încerc să răspund: - peste tot, în locuri bătute de turiști, poți discuta în engleză fără probleme, un recepționer sau ospătar din orice țară din lumea asta e obligat să știe engleza; în Germania n-am avut ocazia să discut cu oameni de pe stradă; dar în Paris, da, pentru că nu ne descurcam suficient de bine cu harta; mi-au răspuns în engleză (dacă știau) fără nicio strâmbătură; după mine, atitudinea bățoasă față de limba engleză este mai degrabă la nivel academic, impusă de politică și de un patriotism de paradă; - câini maidanezi nu există absolut nicăieri; în legătură cu problema asta, îmi amintesc un parc din Praga, unde exista un recipient cu pungi pentru excrementele câinilor; în alte părți n-am văzut așa ceva, probabil stăpânii își iau cu ei o pungă, atunci când își scot cățeii la plimbare; - vârstnici în metrou? definește vârstnic; handicapații și femeile însărcinate, da, au un tratament special, dar nu prea ajung în metrou; în schimb, vârstnicii pe care i-am văzut erau în putere și numai așa, din politețe, nu le ceda nimeni locul; - prețurile - ăsta e un capitol important, chiar decisiv; dacă faci conversia în lei, toate prețurile sunt de câteva ori mai mari decât la noi, din mai multe motive: 1. salariile sunt mai mari (dar raportul nu se respectă, evident); 2. în general sunt metropole (și la noi, viața din București e mai scumpă decât în provincie); 3. pe traseele turistice, prețurile sunt cel puțin duble (așa e și la noi în Mamaia, în plin sezon); totuși, să faci tot timpul conversia în lei e cea mai mare greșeală, îți strici definitiv vacanța; trebuie să-ți faci un buget în moneda locală și să te comporți ca atare: dacă îți permiți, bei în centru o bere cu 8 euro paharul; dacă nu, îți cumperi de la supermarket; - bacșișuri - există localuri care îți taxează separat servitul la masă; acolo nu dai bacșiș; în rest, ca la noi, 10 %; asta în lumea civilizată, în Egipt trebuia să dai bacșiș oriunde, e adevărat că e vorba de sume mici, pentru că sunt foarte săraci; aici merită să amintesc o poveste întâmplată în croaziera pe Nil: ospătarii și cameriștii erau nubieni (o rasă mai serioasă și mai muncitoare decât egiptenii) și, după cinci zile pe vas, ajungeai să-i cunoști; un coleg de excursie a intrat în vorbă cu un nubian și a aflat că peste o lună urmează să se însoare, drept care i-a făcut cadou de nuntă 20 dolari; nubianul i-a căzut în genunchi și a vrut să-l pună naș, atât de mare i s-a părut suma; - despre mâncare am mai zis câte ceva, dar ce găsești în restaurante nu e totdeauna relevant; de exemplu, găsești pizza peste tot; ce mănâncă englezul la el acasă, n-am de unde ști; - florile de peste tot sunt adevărate, spre deosebire de legume :) Nu cred că ești prea mulțumită de răspunsuri dar, repet, la majoritatea problemelor îți poate da un răspuns avizat numai cineva care locuiește acolo. O soluție intermediară este să pleci pe cont propriu. Dar eu am început târziu să ies peste hotare (la 55 ani) și singura soluție ca să văd cât mai multe o constituie circuitele turistice. | |