| = înmuntit ! | Ottilia Ardeleanu [19.Aug.11 00:27] |
| un termen care înclină între măreție, abis, solitudine, zgomot, rigiditate, fisurare, uitare, nepovârnire, curgere, liniște, urcuș, coborâș, nestrămutare, libertate... atâtea profiluri! înmuntitul ori "înălțatul", ce maiestuos! urcușul în sine are o demnitate aici. însă, tocmai când ajungi în vârf, "asfințitul parcă-ți pune ham". rămâne ecoul să te amintească, nebotezat și trecător. poem plin de metafore superbe. Ottilia Ardeleanu | |
| = imi aduce | adrian pop [19.Aug.11 10:48] |
| aminte de tema poeziilor lui nietzsche, excluderea, reluata dintr-o perspectiva personala, usor stilizata, usor "lirizata" foarte bun sfirsitul | |
| = . | Leonard Ancuta [19.Aug.11 11:12] |
| am cautat un colt cu care sa rezonez aici si n-am gasit. stii ca-s franc si apreciez acolo unde e cazul, insa aici parca e sub ceea ce citesc de obicei la tine. nu ma pune sa explic, n-am rabdare, dar dupa 3 citiri n-am reusit sa-mi apropii textul ăsta. | |
| = . | Vasile Munteanu [19.Aug.11 11:35] |
| Ottilia: cititoarte sensibilă, ca întotdeauna. Adrian: să spunem că, abordând astfel textul, ar fi mai ușoară apropierea dinspre Camus decât dinspre Nietzsche. Leonard: de regulă, genul acesta de poezie (în măsura în care chiar reușește să fie așa ceva) nu este un text, "este un autor"; sunt convins că, în cazul de față, ne putem reproșa în egală măsură "neapropierea"; mai mult ca sigur că nici unul nu a făcut suficienți pași. mulțumesc tuturor pentru lectură și pentru semnul despre. | |