| = . | Raul Ionut Coldea [26.Aug.11 15:32] |
| am zâmbit gândindu-mă la acel montagne-russe care ți-o ia înaintea țipătului. (acolo nu ar fi mai bine să fie "de-ăla"?) una peste alta, e un text destul de fain, e multă sensibilitate aici. Cred că finalul n-ar trebui să fie așa de "pe față". Puțin mai multă ambiguitate nu i-ar strica, zic eu. Sau, dacă nu, să lovească mult mai tare. Zic și eu, nu știu... Mi-a plăcut, oricum :) | |
| = pentru Raul Ionuț Coldea | Alina Mihai [26.Aug.11 16:27] |
| în mod normal și eu simt cratima. nu știu să răspund la ... de ce nu am folosit-o și de data asta. și da, sunt pentru ambiguitate, pentru amestecul visului cu realitatea, pentru rătăcirea habăucă pe drumurile neumblate ale ființei umane. dar apreciez și mai mult coerența celui care transmite aceasta. e posibil să fi ratat, am senzația că te apropii mult cu degetul de rană, habar nu am cât. finalul ar putea fi ratat și el fiindcă am renunțat la o parte din mesaj taman la final. e o anume indecență în durere pe care o detest și pe care o ocolesc atât cât pot. îți fain mulțumesc pentru reciprocitate dar te rog, în același timp, să nu te simți niciodată obligat să-mi întorci vizitele. ah! și apreciez că nu-mi vorbești cu "dumneavostră".:) | |
| = . | Raul Ionut Coldea [26.Aug.11 16:47] |
| nu e vorba de reprocitate, nu urmăresc să transform Agonia în site de socializare. Pur și simplu am văzut textul și mi-a plăcut și am văzut că ești nouă pe aici. Eu, la rândul meu, am fost primit cu multă sinceritate pe Agonia. Cred că (aproape) toți merităm asta. :)) A. și nu scriu cu dumneavoastră (deși de obicei o fac, chiar dacă lumea mă roagă să nu) pentru că am citit că biografia e neimportantă. Și eu sunt total de acord. Mă port cum mi-aș dori să se poarte toată lumea cu mine, acum sau peste 50 de ani :)) Dacă e, totuși, prea mult, pot să renunț. Acum, despre coerența ambiguității am putea vorbi mult. Ce zic e că acolo se schimbă radical tonul, devine o confesiune "neprelucrată", ceea ce nu ar fi rău, dacă ar fi în concordanță cu restul. Mie îmi pare că tocmai în final pui degetul pe rană și nu te mai îndepărtezi, eu așa am receptat, povestea asta mi-am construit-o. deci: cred că trebuie să fie ori "departe", "ca și cum", așa cum e în primul grupaj, ori o confesiune directă, sinceră, total personală, cum mi se pare că tinde să fie al doilea grupaj. DEși tind spre prima variantă (cel puțin deocamdată) :) Sper că am înțeles ceva, totuși și că nu vorbesc aiurea. | |
| = în regulă | Alina Mihai [26.Aug.11 16:57] |
| ai înțeles destul cât să nu trec textul ăsta la "ratate". sunt două voci ale aceleiași femei, între două evenimente care au transformat-o definitiv. dar am înțeles perfect ce ai zis. nu schimba nimic din formula de adresare, mulțumirile sunt cât se poate de oneste. | |
| = . | Leonard Ancuta [26.Aug.11 19:09] |
| am citit si am inteles ca e o scoborare din vis. ca reveria e un soi de intelepciune poetica aici. la iceput am crezut ca vrei sa scrii pentru cei doi copii ai tai, apoi la final am vazut ca nu-i decat un imaginativ prin care de fapt vrei sa salvezi textul. de fapt tocmai prin asta il pierzi, prin faptul ca vb despre el in interior, ca-l substitui ca pe un personaj cititorului, dar nu subtil, ci pe fata si asta trage in jos. pentru un prim text pe acest site nu stiu ce sa zic, mi-a placut doar montagne-russe-ul care e mai rapid ca țipatul, in rest chestii obișnuite. mai așteptam, mai citim. | |
| = mulțam, Leonard! | Alina Mihai [26.Aug.11 19:47] |
| te-am citit cu atenție, dar puțin te-am înțeles. mă bucur că ceva ți-a plăcut. exact ce vroiam să scot din text când mi-a dat prin cap să-l perii nițel. așa că în loc să perii, o să recitesc ce mi-ai scris. | |
| = Bun venit! | Sorin Olariu [27.Aug.11 05:59] |
| La o primă lecturare textul pare a fi varză a la Cluj, dar ochiul atent al cititorului avizat, consumator de poezie de calitate, nu poate să nu îi remarce până la urmă curgerea lină și așezarea lui firească în tiparele cu care ne-a obișnuit autoarea. Nu-mi place: "un montagne-russe de ăla/adevărat". Prea sună a jargon. În schimb mi se pare genial: "și uite-așa am adus pe lume un parc de distracții". Mă bucură îndrăzneala Alinei de a renunța la pseudonime și de a semna până la urmă cu numele real, pe cel mai popular site românesc de poezie, pe care l-a privit la început cu oareșce răceală. | |
| = Sorine... | Alina Mihai [27.Aug.11 11:01] |
| ...mulțumesc pentru acest feed-back. e interesant să văd cum același lucru le place unora și-i derajează pe alții, cam în aceeași măsură. mi-am ales un ID vechi și mă bucur că l-ai asociat cu mine. încă privesc acest loc cu răceală, dar, dacă e o greșeală să judeci omul după straie, e cu siguranță greșit să judeci site-ul după aparențe. eu cam asta am făcut și trebuie să îndrept eroarea. altfel, habar n-aveam că-ți place ce scriu. de fapt, mă mir că-i place cuiva. | |
| = . | Alexandru Gheție [27.Aug.11 12:26] |
| - m-a atras titlul :) - în opinia mea primul grupaj e reușit și suficient. de aceea cred că cel de-al doilea nu aduce neapărat un plus. spun asta ca cititor, firește că autorul face și des-face :)... - e faină prezența celor 2 ”scrâncioburi” printre tobogane și acel ”montagne-russe”. de fapt limbajul ales e interesant. - cel mai mult place modul în care se începe textul - ”după ultima rugăciune am născut două vieți” - brusc, direct, fără ”ocolișuri”, să le spun așa... - apoi enumerația în sine, conturarea acelui parc de distracții. nu e nimic deosebit aici, însă modul acesta simplu, degajat de a transmite atrage mereu. pentru că reușește să creeze o stare. dincolo de simplul parc de distracții și enumerații stau însă acele rugăciuni, nașterea, viețile, țipătul, copilăria, etc... în fine, mai trec, alex | |
| = da | ștefan ciobanu [27.Aug.11 12:58] |
| mi-a placut usurinta limbajului. intinderea parcului pas cu pas sub ochii cititorului nu este doar o simpla enumerare. secventialitatea redata aici are un farmec aparte. si crede-ma, nu este vorba de reciprocitare.:) | |
| = Alex, | Alina Mihai [27.Aug.11 16:54] |
intenția mea e să verific dacă pot transmite emoții în cât mai puține cuvinte și, ideal, cât mai simple. e o bucurie să aflu că nu ratez în totalitate. poezie e, pentru mine, atunci când emoția trece prin cuvinte, nu când le-o ia înainte. | |
| = Ștefan, | Alina Mihai [27.Aug.11 16:55] |
| ești, în ochii mei, dincolo de capcanele astea facile. mă bucur de regăsire. | |