| = m-a prins | Ottilia Ardeleanu [04.Sep.11 22:44] |
| plasa ta monofilară. m-am trezit printre scoici, raci și pești, umor și ironie, un pic de melancolie - o stare tulbure ca apa Dunării, ca ciorba lui nea Costel și ca nea Costel în persoană... un discurs care ar atrage orice pescar, zic eu. atenție la: "Mi se păurse", "madamme", "Zâmbi și eu", "subsorile asudate". "E frumos pe malul Dunării", Ottilia | |
| = Ottily, merci! | Florentina-Loredana Dănilă [05.Sep.11 10:20] |
| Am corectat, mulțumesc de tragere de mânecă. Deși le citesc de mai multe ori, tot îmi scapă. Mă bucur că te-ai prins, te mai aștept și altădată, la plasă sau la copcă:) | |
| = Text antologic | Viorel Darie [06.Sep.11 11:12] |
| Text răcoritor. Text cât o vacanță gratuită în Deltă. Mă impresionează planurile narative. Planul foarte material, primitiv, al omului care identifica Delta cu nevoile primare de hrana, muncă, vrednicie, "înnobilate" cu băutura de cea mai joasă speță. Un mod de viață pentru care "cerul nedrept de albastru" nici nu contează. Apoi planul artistului, îndoctrinat cu cele mai rafinate concepții de ecologie, spiritualitate, nostalgii estetice, doruri nemărginite. Incidența celor două planuri este traumatizantă, precum întalnirea unei lumi a materiei cu o lume a antimateriei. Și totuși, cele două planuri n-ar exista unul fără celalalt. Cu stimă Viorel Darie | |
| = Planul artistului vs planul pescarului | Florentina-Loredana Dănilă [06.Sep.11 14:06] |
| Mă bucur că ați interacționat cu acest text și că ați sesizat corect întrepătunderea celor două planuri. L-ați citit în cheia în care s-a vrut el a fi prezentat cititorului. Cu multumiri, FL | |
| = frumos | cornel marginean [09.Sep.11 21:33] |
Ai scris frumos. Felicitari. Am petrecut cu tine acolo, pe Dunare. cu prietenie | |
| = Lumi reale, lumi imaginare | Florentina-Loredana Dănilă [10.Sep.11 11:38] |
| Cornel, dacă ai „petrecut” cu mine acolo, pe Dunăre, sper că ți-a plăcut și ciorba. Și că nu te-ai „distrat” ca baba la mort:) Lăsând gluma, visul oricărui autor este acela de a-l atrage pe cititor în lumea descrisă de el, ca și cum acesta ar fi fost acolo. Cu atât mai mult cu cât, de multe ori, „lumea” aceea rămâne imaginară chiar și pentru autorul însuși. Mulțumesc! | |