| = îmi imaginez | Ottilia Ardeleanu [03.Oct.11 21:37] |
| ce alene se instalează răsăritul, pe "boleroul lui Ravel" :). frumoasă și cea de a doua imagine în care soarele se oprește un moment pentru a petrece cu privirea, un vapor, ivit la orizont. marea devenind îmbujorată la vederea unei perechi de impudici... un haiku mai frumos decât celălalt! Ottilia Ardeleanu | |
| = Re: îmi imaginez | Dan Norea [04.Oct.11 08:40] |
| Ottilia, îți imaginezi mult mai multe decât am avut eu în minte. Dar asta se întâmplă deseori, când criticul este mai poet decât autorul. Adevărul este un pic mai prozaic. Vama Veche are, în timpul verii, o viață de noapte foarte bogată. Așa se face că, spre dimineață, sute de tineri stau pe nisip, așteptând răsăritul. În timpul ăsta, în absolut fiecare dimineață, cineva pune Boleroul lui Ravel. Până se termină (știi cât e de lung), soarele răsare de-a binelea și tinerii pleacă la culcare. Vaporul mi l-am imaginat la orizont, exact în locul de unde apare soarele. Din cauza asta, soarele întârzie o secundă. Interpretarea ta, mult mai poetică, presupune o personalizare explicită, ceea ce în haku nu este permis. Marea îmbujorată ar putea fi și ea interpretată ca o personalizare. Dar eu m-am bazat pe faptul real că, în zori, marea capătă nuanțe trandafirii. Roșeața datorată pudorii este doar în imaginația cititorului. Evident, ambiguitatea este premeditată, dar asta este permis și chiar recomandabil în haiku. Mulțumesc pentru vizită și aprecieri, comentariul unui poet autentic este cât se poate de tonifiant. :) | |