| = nostalgic, | Ottilia Ardeleanu [17.Nov.11 21:13] |
| dar poate că odihna are tot timpul această nuanță tomnatică. îmi place că frunzele sunt protagoniste, iar tu, Dan, le pui în scenă cu foarte mare perspicacitate: "frunza ... statuie în parc", de ex. mai trec prin parc. | |
| = Da, Ottilia | Dan Norea [17.Nov.11 22:40] |
| Constat că de câțiva ani îmi place mai mult paleta liniștită, armonioasă și (cum zici tu) odihnitoare a toamnei -auriu, arămiu, roșiatic- decât bogăția cromatică a primăverii. Iar ultima frunză chiar îți provoacă o nostalgie aparte, pentru că anunță albul viscolit al iernii. Brr! | |
| = Melancolia ca variantă | Gigi Burlacu Pietreanul [18.Nov.11 08:20] |
| Plimbare prin parc - peste gânduri, culoarea ultimei frunze | |
| = Replicuțe | Gârda Petru Ioan [19.Nov.11 12:21] |
| turiștii în parc - când va cădea oare și frunza Elenei? parcul mai bogat - colier de castane trecut pe sub sâni statui în parc - stia ce stia conu Caragiale | |
| = am odihnit puțin în parcul tău Dane | milos petru [19.Nov.11 15:11] |
| turiștii în parc - când va cădea oare și frunza Elenei? G.P.I. Te-a băgat Elena-n boală, Vrei să-i cadă frunza s-o vezi goală. | |
| = Jos frunza! | Dan Norea [20.Nov.11 21:57] |
| Gigi, după mine, tristihul tău nu prea e haiku. Sentimentele, gândurile nu trebuie să apară în mod explicit, ci să fie sugerate. Nelu, când am scris "parcul mai sărac", am vrut să sugerez două aspecte: parcul este mai sărac cu câteva castane, dar în același timp, este un parc de oameni săraci, care nu-și pot permite coliere decât din castane. În schimb, în parcul tău, e o adevărată bogăție.:) Nelu și Mitru, Constatăm, de câțiva ani, Că Elena-i bagă-n boală Pe prieteni și dușmani: Vor s-o vadă goală! | |