| = Nu-i așa? | Eugen Sfichi [18.Nov.11 16:03] |
| Eu știu de ce-ai pus rime-n „ îs", Că vrei ca să nu spun nici pâs. E.S Dar revin cu un comentariu în weekend. E.S | |
| = Hop și eu cu un panseu! | Gigi Burlacu Pietreanul [18.Nov.11 16:21] |
| Sfârșitul (g)lumii e mai slut... dincoace de Prut! Citesc și nu mai zic nici pâs. Scrii vrute și nevrute, Încât mă prăpădesc de râs, Atâta sunt de... slute! | |
| = Re | Gârda Petru Ioan [18.Nov.11 20:54] |
| Dar revin cu un comentariu în weekend. E.S De-o să vii cu vreun fâs, Ne vom prăpădi de râs. Hop și eu cu un panseu! Gigi Comentarii cam slăbuțe, Eu le-aș zice panseluțe. | |
| = Geniurile gândesc la fel! | florian abel [19.Nov.11 09:16] |
| Am să încep cu a doua, care e magistrală, pentru că ai reușit să surprinzi esențialul în forma epigramatică, extrapolarea străbunei metehne pozitive de a face haz de necaz e perfectă, normal că, la câte necazuri avem noi, ar trebui să rădem ca parlamentarii întruna, chiar și în somn. Ce vreau să spun în titlu este că încercasem aceeași idee, dar, voind să combin și ponciful conform căruia "ce-i prea mult - strică" și observația lui Woody Allen, cum că "răul este binele exagerat", mă împotmolisem într-o construcție mai lăbărțată, pe care mi s-a părut greu să o comprim, așa că am renunțat. Ceea ce a fost bine, pentru că iată, dacă a ta, care e perfectă, nu a fost pe podium, eu ce aș fi reușit cu asta?: Necazurile-s mari și nu le pot opri, Străbunii însă cer să râd pe seama lor; Deci, de atâta rău, prea bine îmi va fi, Iar de atâta bine mi-e rău de simt că mor. "Întâmplare carpatină" deși pare că speculează doar asemănarea prin felinitate a râsului cu puma și dublul sens al râsului, are o arie de atingere mult mai largă, poanta este super, ca și construcția, iar dacă nu a fost premiată e pentru că trimite spre o întâmplare singulară, un fapt divers, deși, cum spuneam, înțelesurile sunt largi, epigrama "vorbește" despre pericolul ce îl paște pe om atunci când, în pericol fiind, cere ajutor, dar ignoranța îl împiedică să dea informații corecte despre situație, generând reacții imprevizibile la cei ce i-ar veni în ajutor, blocându-i astfel. La "Apa trece" dublul sens al poantei, că nu-i un cap de țară dacă Lupu îi slut, dar și ca întrebare firească, "are țara asta un cap?" nu văd de ce ar supăra Lupul din moment ce nu ai încercat să împaci capra cu varza. "Apa Prutului" e departe cea mai bună la temă, nu are nevoie de comentariu, iar dacă nu a fost premiată, e clar că jurizarea s-a făcut la Kremlin. Părerea mea, aripa umilă. F. | |
| = Florian | Gârda Petru Ioan [19.Nov.11 12:13] |
| Mulțumesc pentru aprecieri, exagerat de favorabile uneori, dar pot contrazice un geniu?:) Eu aș puncta și anumite hibe. De exemplu, am folosit în două catrene rima îs-râs. Justificarea mea e că m-am adaptat la acel îi al organizatorilor, ce-i drept, la tema cealaltă. Apoi, am riscat mergând pe teme politice, nu mai comentez de ce e un risc. Referitor la premii, eu am primit anul trecut o mențiune la fabulă și am fost în Chișinău, trăind, alături de frați de dincolo și de dincoace, o experiență cu totul excepțională. Fără a nega valoarea deosebită a textelor premiate, mă gândesc că bunii și valoroșii noștri prieteni încearcă să ne deucă pe toți încet, încet, dincolo de Prut. Iar dacă anul ăsta n-a fost să fie, fie ca la anul să ne întâlnim acolo! :) | |
| = Fu slută tema! | Laurentiu Ghita [19.Nov.11 17:17] |
| Adevărul e că bădia Bâlici și prietenii au cam stâlcit-o cu tema asta. E prea de a locului ca să putem prinde noi intreaga ei esență. | |
| = Revin conform promisiunii | Eugen Sfichi [10.Dec.18 14:27] |
| Voi pune ca moto un vers din comentariul lui Florian: „Străbunii însă cer să râd pe seama lor” Cu tălmăcirea că, afișând grupajul pentru Chișinău, „străbunul” Nelu Gârda ne-a cerut să râdem pe seama lui. Mă adresez “străbunului” Nelu: Strofele matale îs Și cu poantă și cu fâs. Să luăm ultimul catren: “Deși în 1994 a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor rusești din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă. (Wikipedia) Noi le-am spus că nu se face, Că ne-am săturat de glume, Dar de șaișpe ani încoace Duma rusă dă doar dume.” I.G.P. A da dume înseamnă a minți, a mitui sau chiar a face glume proaste Este o epigramă cu un joc de cuvinte elaborat inteligent. Ajungem la „Apa trece..”. În pofida titlului ales de Florian Abel pentru acel Laudatio dedicat „străbunului” Nelu Gârda, intitulat „Geniurile gândesc la fel”, cele două geniuri, recte Florian și Nelu, n-au prea gândit la fel. Catrenul e destul bun. Expresia „nu e cap de țară” înseamnă ceva care nu e grav, dar Nelu nu folosește negația și prin urmare nici sensul respectiv. Cap de țară e și capăt (hotar) de țară dar și conducătorul țării și acesta e dublul sens pe care îl sugerează epigrama, atât prin întrebarea finală cât și prin titlu: “Apa trece...”, cu puncte de suspesie care fac trimitere la proverbul românesc. Nelu se întreabă dacă Lupu e un cap (conducător) de țară, dar și dacă Moldova e un cap (capăt, hotar) de țară. Un joc subtil pe care Nelu l-a reușit. Are și el dreptate să fie cam nesigur pe aceast catren. Ar putea să-l scoată pe președintele (interimar!) Lupu din strofă, șă să pună un președinte nedefinit al Moldovei. Eventual să renunțe și la cuvântul “slut” din versul trei când rearanjează catrenul. Florian și eu cred că „Apa Prutului” nu are nevoie de comentarii. Până aici, multe cuvinte de laudă. Dar să continuăm... cu începutul. Întâmplare carpatină Țipa că-i atacat de pumă; Cum pume-acolo nu prea îs, Amicii l-au luat în glumă, Iar el s-a prăpădit... de râs. I.G.P. Eu am o altă bănuială, Că a murit de plictiseală. E.S. Putem spune că s-a prăpădit de gripă, dar nu putem spune că s-a prăpădit de lup, așa că strofa mai trebuie lucrată și abia atunci va ieși bună. Potențial are. În răspunsul către Florian, autorul a înțeles apropoul meu din primul comentariu-distih și anume că rimele în “îs” sunt puțin cam multe și în epigrame consecutive. Una peste alta, cu mult mai multe plusuri decât minusuri, grupajul e bun. Putea fi și mai bun, dar și așa catrenele de aici sunt comparabile cu cele premiate. A fost o problemă de șansă. Umbrit de Florian și Nelu, cele două genii proclamate și autoproclamate de Florian, eu semnez modest, E.S. | |
| = Laurențiu, Eugen | Gârda Petru Ioan [20.Nov.11 12:20] |
| Da | |
| = Mie mi-au plăcut mai mult... | Dan Norea [20.Nov.11 22:15] |
| ...primele două. Nu pentru că ultimele patru sunt politice, ci pentru că au mai multă satiră și mai puțin umor, iar preferințele mele sunt inverse. A doua cred că merită un pic lucrată, versul doi se citește greu, apare acolo o mică poticneală înainte de ultima silabă - "La câte rele-n viața-mi îs". E singurul lucru care o împiedică să devină antologică. | |