| = vai tanti silvia | florian stoian -silișteanu [28.Nov.11 10:59] |
| vai tanti silvia ce mult se bucura cine vreau sa fie pentru ca observ aici un poem, e ceva ca pe vremuri cum ar spune altcineva. am citit curios ca de obicei dar sa stii silvia ca aceasta nerabdare vine de departe din distantzele pe care candva le/am incercuit apoi zidit in amintiri. ma si vad in rolul taximetristului numarand zgarceniei maruntisul. daca as avea ocazia as cipoemul acesta cu voce dupa cum stii nu am obiceiul sa dau tencuiala la o parte sa umblu sa sugerez sa spun ca dar retine as citi prin lume de fapt te as invita pe tine la microfon numai ca sunt sigur ca imediat ai incepe...vai silisteanu te implor nu ma avanta pi mini spre marginea acestei lumi ca ma rusinez...vaiiiii ce mi faciiiiiiiiiiii mi e dor de niste vremuri moldave soro! | |
| + "plus ultra" | Vasile Munteanu [28.Nov.11 12:55] |
poezia ta, Silvia - acesta, dar poezia ta în general - îmi amintește (într-un mod ciudat poate, lucru de care sunt deplin vinovat și pentru care îmi cer scuze) de Carol Quintul, care se referea la pasiunea sa pentru ceea ce obișnuim a numi "limbi străine" astfel: "vorbesc spaniola cu Dumnezeu, italiana cu femeile, franceza cu bărbații, și germana cu calul meu"; de fapt, cred că ceea ce m-a trimis într-acolo a fost "imprecizia ceasurilor" din versul final, care mi-a amintit că și acesta, Carol Quintul, a sperat (zadarnic, desigur) spre finalul vieții să reușească a sincroniza 40 de pendule; nu știu în ce măsură ceea ce suntem ține exclusiv de alegerile pe care le facem, ci mai degrabă de ardoarea cu care dorim ceva anume; de exemplu, intenția vizitării unei bisericii (mai ales "negre") este lăudabilă, dar faptul că o găsim mereu închisă ar trebui să ne dea de gândit - există oameni care au pășit dincolo; poate că acest obstacol de netrecut vine în realitate din interiorul nostru, posibil să nu dorim atât de mult pe cât ne place să credem. nu știu dacă prin cele de mai sus am reușit să spun că dp meu dv poezia ta este, transmite; că, atunci când ni se pare inabordabilă sau mai puțin expresivă, este posibil să nu fim nici cal, nici bărbat, nici femeie, nici atât dumnezeu. cu plăcerea lecturii, Vasile Munteanu | |
| = err | Vasile Munteanu [28.Nov.11 13:02] |
| "biserici" | |
| = de m-ai atinge umarul n-aș întreba nimic | Lavinia Micula [28.Nov.11 17:53] |
| imaginea orașului-bărbat. un oraș cu felinare deasupra fiecărei femei singure. taximetristul, pare a fi singurul fericit care cunoaște drumul. în decor. lavinia | |
| = orașul ăsta e fals | bedau simona [28.Nov.11 22:58] |
| Un poem fara pata,cum bine au sesizat antecomentatorii mei.O steluta invizibila si de la mine. Cu drag,S. | |
| = 2-3 vorbe | Dana Mușat [29.Nov.11 17:15] |
| Silvia, sunt sigura ca poezia ta poate deveni si o poveste de dragoste foarte frumoasa, fara adaugari siropoase, pe care mi-ar face mare placere sa o citesc. Si spun asta pentru ca in poemul tau iubirea e doar o idee (de o profunzime incredibila, e adevarat, dar e doar o idee). Ea nu se materializeaza intr-o dulcegarie fara rost. E o idee care are in spate o poveste, o plimbare prin una sau mai multe biserici negre care sunt intotdeauna inchise ( si probabil ca asa vor ramane). Ei, uite cum citesc eu zilnic n texte si ma opresc doar la al tau, fara insa de a te ajuta cu nimic. Si fara de a spune nimic care sa merite ocuparea spatiului. Te urmaresc. | |
| = un poem moldav | Marga Stoicovici [01.Dec.11 02:28] |
| Dacă aș putea spune ceva semnificativ nu ar fi altceva decât acest discurs poetic moldav. Care îmi amintește de multe lucruri, dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci doar desrpre prospețimea literei acestui poem. O plăcere a lecturii selectate fără copy-paste. | |