| = evident | adrian pop [29.Nov.11 17:59] |
| ca nu contest perceptia asupra romanului astfel analizat - eu i-as spune mai curind "fușerit", pentru ca, fara nicio urma de malitiozitate, cam asta-i senzatia pe care am avut-o citind articolul, ca a fost scris din scurt fara vreo pretentie - dar imi permit citeva opinii in primul paragraf afirmi ca cititorul "nu mai are timp să desfacă simboluri, să mai accepte teatralitatea și să caute adevărul în spatele fiecărei măști" iar cind te referi la secventa din biserica, consideri potrivit sa-l suspectezi pe saramago, sa o spunem pe sleau, nu pe ocolite, in definitiv avem voie sa afirmam ce dorim despre oricine, de prostie, pentru ca, mentionata secventa, nu se ridica la nivelul intelectual al cititorului eu cred ca avem aici o mica contradictie; cititorul ala al tau, cel care nu este obisnuit sa faca cel mai mic efort pentru a decripta un simbol banal - sa nu mai vorbim de procesul relativ complicat al ansamblarii unor planuri functie de exact aceeasi permutare [si depalsare in spatiu timp] simbolica a mitului - sa caute "adevarul in spatele fiecarei masti" [accept formualarea desi imi pare nefericita si departe de ideea scriiturii in cauza, numai adevarul nu intereseaza aici], ei bine, cititorul ala al tau obisnuit sa preia de-a gata orice i se prezinta, frumos ambalat, numai de inteligenta nu poate fi banuit nu pot sa iau in serios o critica, chiar daca speram sa fie una pertinenta aici, care admite ca tehnica lui saramago este acceptabila, postmoderna (oare?) isi propune sa amendeze ideatica si drept argumenteaza astfel : "[...]este un postmodern întru totul, combină tehnici și procedee deja existente fără să se străduiască să aducă măcar o schemă, o formulă a acelorași ingrediente, dar măcar originală așa, nouă, și ideile sunt tot de împrumut" daca nu ma insel faptul ca "se combina tehnici si procedee existente, fara sa se straduiasca [greu de acceptat ca astfel de formulari "se combina...fara sa se straduiasca" pot fi intilnite intr-un articol care trateaza o astfel de tema]sa aduca macar o schema, o formula a acelorasi ingrediente" este o penalizare cit se poate de evidenta a tehnicii, nu a ideii da, ai spus ca ideile sunt tot [cine mai este] de imprumut; insuficient pentru a sustine ideea [as amenda-o bucuros dar, din pacate, nu am ce, ea lipseste] "Rareori sunt cugetări care te mai pot opri, deși ai impresia că deja le știai" alta eroare de logica, ai pornit de la premisa ca cititorul nu este preocupat de profunzime, analize, interpretari, caz in care nu-l poti acuza pe saramago ca serveste, aceluiasi cititor, o banala incursiune in banalitatea timpurilor imemoriale [evident cartea este mult mai mult decit atit] am senzatia ca ai surprins foarte bine impactul cu saragamo aici - "Oamenii toți orbesc nuseștiedece", caz in care este periculos, zic eu, sa te pronunti asupra lucrurilor pe care, recunosti fara sa te oblige nimeni, nu le intelegi; am senzatia ca asta - "de la Celine n-am mai dat peste atâta scârnăvie" denota faptul ca ori ai citit superficial romanul, ori iti place sa te joci cu anumite cuvinte, carora, pare-se, nu le intelegi sensul - exista citeva scene mai dure, "scribavnice" cum le-ai spune tu, in prima jumatate a romanului, cea in care socul are un rol bine definit, dar nici intr-un caz nu poti afirma ca intreaga carte merita acest atribut "Jose Saramago nu creează personaje" - as putea sa te contrazic si aici, desi am citit romanul acum vreo trei ani, si acum vreo patru "intermitentele mortii" si "anul mortii lui ricardo reis" este suficient sa mi se aminteasca despre aceste scrieri pentru a putea defini si incadra citeva personaje cit se poate de bine conturate, individualitati puternice alta eroare grava - "servesc doar scopului eseistului în ambele romane -eseu" - chiar daca acesta este titlul romanelor, acestea nu sint "romane- eseu"; sub nicio forma "În fine, scriitori dragi, parabolele sunt pentru vremurile totalitare, nu vă chinuiți lectorul" cred ca ti-a scapat si analogia evidenta cu lagarul, oricare ar fi el si orice nume ar avea, deci cu totalitarismul [evident postulatul "parabolele sint pentru vremuri totalitare" este o gratuitate pe care nu simt nici macar nevoia sa o discut] si in acest context parabola a fost cea mai inspirata alegere a autorului in rezumat, parerea mea este ca ai scris un articol despre un text care te depaseste complet, iar acest lucru este cit se poate de evident as putea sa te parafrazez spunind "dragi critici nu va chinuiti cititorii cu astfel de talmes-balmesuri, incoerente, emfatice si fara substanta" dar nu vreau sa fiu acuzat de cine stie ce inchei exprimindu-mi deceptia ca un astfel de roman, poate fi tratat cu atita lipsa de respect si superficialitate mi-as fi dorit sa-l desfiintezi inteligent si cu argumente pe saramago nu sa-l "mistocaresti" ca la piata | |
| = Atac la persoană | Ioana Geacăr [02.Dec.11 13:47] |
| Dle Adrian Pop, și eu mi-aș fi dorit să am un atac inteligent la articol, nu acesta, meschin, la persoană. Mă jigniți și pe mine și pe cititori, fără să aveți o minimă toleranță pentru gusturile fiecăruia. Din cauza dvs și a altora ca dvs pleacă mulți creatori de pe agonia. Scriu întotdeauna despre cititorul inteligent, sau despre cel ideal, pe care Mircea Eliade îl vedea simțindu-se bine, confortabil, în carte, e vorba de confort intelectual, desigur. În fine, nu vreau să intru în nicio polemică cu dvs. Tot ce am scris în acest articol și-n altele postate pe acest site a fost din perspectiva tehnică, îmi pare rău că n-ați găsit ce doreați, un studiu amplu. Dar veți găsi cu siguranță în altă parte pe internet. | |