| = Peninsularule | Ioan-Mircea Popovici [09.Dec.11 09:50] |
| Peninsularule "adrian_nairda". Orice-ai alege de aici, cade greu. Decat sa declansez o criza de fiere, mai bine aleg o palinca, o cafea si la o pipa, ceva din desert, si cele cu gust amar, le spalam cu Murfatlar. Cele otravite le lasam celor cu euthanasierea cainilor. Prea grele cuvinte-ti ajung pe aici. Mai pune-le si-n ravase deschise catre... uite ca nici nu stiu catre cine... decat catre un inamic, mai bine unui amic... (Stii ce-mi spunea Pictorul (Mihai-Mircea Ciobanu). Profesore, nu le amesteca (asta-mi spunea la Capsa) si nici nu te amesteca (asta-mi spunea in atelierul de scultura al lui Nicolae Fleising))"Le mestecați dumneavoastră cum doriți, până la urma urmelor!" | |
| = of! | Adrian Firica [09.Dec.11 15:51] |
| Ioane, nu mă așteptam să-mi faci un astfel de comentariu... sigur că da, orice peninsulă te trimite cu gândul către tot soiul de chestiuni neortodoxe. hai că m-ai pus pe gânduri! primele imagini care-mi trec prin minte sunt cele asociate cu o pensulă și cu o pendulă. pensula nu are un ritm controlabil, ceea ce nu se poate spune despre pendulă. în fine, istoria își face de cap și în ritmul pensulei și în cel al pendulei! pe de altă parte, atunci când te uiți pe o hartă, e imposibil ca o peninsulă să nu te trimită cu gândul către posibilitatea de a acoperi peninsula cu o frunză de viță... nobilă. | |
| = jocurile istmice | Ioan-Mircea Popovici [09.Dec.11 18:45] |
| 1. vorba cu peninsularul pleca de la palimsestul adrian_nairda carere-i la fel construit precum rodador pe care l-am cultivat plecand de la romanescul "dor" completand cu "ador"atia magilor si bagand pe rol rodirea si-n timp ce-mi faceam eu veacul prin atelierele de care-ti vorbii (cu corectura Nicolae Fleissig) s-au strans nodurile-n jurul istmui plecand de la sinis se vorbea in soapta sa nu ne ia la banuiala sinistra iti spun o poveste adevarata asa cum adevarat este meniul tau ciudata-mi pare tacerea e un colaj excelent 2. "1. Re-voltă-n Rusia cu Mihail Gorbaciov – se cere apetit pentru anihilarea alegerilor; noile proteste permit ceva ingrediente video din anul 1990, adică de atunci de pe când Mihail a primit Premiul Nobel pentru Pace; 2. Cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX – solicită și acceptă schimbarea ordinii mondiale și-a gusturilor tale de după Războiul rece; 3. Scutul antirachetă – e omleta permanentă ce-ți va provoca și-ți va-ntreține sursa cursului înarmării gustului;" poetica peninsulara-i fara limite la mine-i rezultatul unei relatii tarm-mare-insula jocurile istmice inca n-au murit | |
| = mii de mulțumiri: mă simt de parcă am PIB! | Adrian Firica [09.Dec.11 20:49] |
| Domnule, Dumneavoastră mă trimiteți în zona geo-politicii. Eu aveam intenții ceva mai limitate, istmic vorbind. Sigur că da, știu că Australia este o insulă, că Eur-Asia este tot o insulă, numai că-i ceva mai mare, că Africa e parșivă și fierbinte și că Americile ne fac o concurență neloială, deși vorbesc limbi europene de circulație multi-insulară. Nu pot ignora faptul că populația chineză nu vorbește olandeza! E o chestiune opțională asupra căreia nu vreau să zăbovesc. Chinezii sunt prea mulți. Jocurile despre care-mi vorbiți, astea istmice, au izbucnit cam cu trei mii de ani în urmă. Era unul... Corebos?! (îmi mai joacă și mie memoria feste!). Era bucătar de meserie. Se spune că a căștigat mulți ani la rând proba de „dromos” – cu alte cuvinte făcea livrări la domiciliu! Chestiunea frumoasă e că toată lumea lăsa armele jos. Exista și o chestiune rea, adică trebuia să porți un soi de prezervativ: să fii cetățean liber, să fii grec și să prestezi servicii publice (vot, apariții în piață, luări de cuvânt, plata impozitelor...). Dacă mă iau la bani mărunți nu pot arăta un prezervativ propriu, adică de proprie folosință! A, de votat am mai votat eu... pe ici pe colea. Dar, până la urmă, aceste jocuri erau rezonante cu demențialitatea debordantă umană. Erau pline de culoare. O singură nelămurire am: în partea de sud a Pământului, Luna din ce parte răsare? | |