| = Pe aici trece o albie sau pe aici trece un râu? | Călin Sămărghițan [20.Dec.11 19:02] |
| Poezia conceptuală a Bogdanului nostru se menține de ani de zile la cote dintre cele mai înalte. "Nu se poate vedea chipul celui venind..." Dacă m-ar întreba cineva cine mai scrie azi poezie filozofică, aș răspunde fără ezitare: Vasile Chira și Bogdan Dragomir. Atâta doar că cel de-al doilea are jumătate din vârsta primului. Nu sunt specialist în Blaga și nu știu cum a fost el receptat în epocă, dar cred că aici așa ceva se întâmplă. Epistemele poeziei lui Bodan Dragomir sunt aidoma generațiilor spontanee, coordonatele textelor sale se generează perpetuu pe sine. Dacă în biologie această teorie s-a dovedit a fi una naivă, în poezie nu mai este așa. Lanțul la început logic pune apoi carne pe el, iar această carne relevă în final, paradoxal, conexiunea imaterială, infra-logică. "Acum nu coincide cu aici", dar "sunt una", sunt "două distanțe", sunt "o virgulă", "virgula din limba păsărilor". Da, el nu plasticizează, e mai degrabă simbolist prin limbaj și expresionist prin atitudine, dar este cert un adversar înverșunat al realismului și un încăpățânat adept al răspunsurilor duble. Sentimentul perisablității este unul acut iar salvarea vine la el prin conștientizare și, secvențial, prin comunicare. De aici probabil oscilația între tăcere și memorie, între preeminența râului sau a albiei. L-aș întreba: auzi, tu ce scrii acolo? Și mi-ar răspunde... evaziv. Dar tare sunt curios ce mi-ar răspunde. | |
| = nimeni nu stie cu exactitate | bogdan dragomir [27.Dec.11 23:42] |
| Calin, Generos ca de obicei! Fiind un poem despre asa-zisa limba a pasarilor, e putin complicat sa redau in asa-zisa limba a noastra mai multe detalii discursive. Textul in sine a facut deja prea multe concesii :) | |