| = Între coajă și miez, fiecare trebuie să ne fim "unsul" ce ne întindem "untul" lu | Maria Elena Chindea [19.Jan.12 15:16] |
| Doamnei cu nume de cântec El care "ar râde în hohote sparte" încă nu mi-e prea clar (și e bine pe undeva că rămâne liberă identificarea)cine este; poate alter-ego-ul, poate cel pe care îl creștem în noi și care nu s-ar "risipi" "fonfăind" confruntat cu noi înșine "acolo unde ne întoarcem capul cu greață". Acolo este piatra de încercare a ființei noastre "trăgând chei după chei" pentru a putea "șterge cu râsu-i urme și ore". De mare impact mi se pare imaginea (într-o lume a surzilor în care nici pe noi înșine nu ne-auzim)"urechea se cască între coajă și miez". Întrebarea se pune dacă avem sau nu puterea să fim "cu ochii țintă" pe noi, pentru a putea cândva să râdem și noi alături de "el", eliberați. Mulțumesc pentru bucurie! | |
| + " stăm fără să stăm" | Vasile Mihalache [21.Jan.12 11:51] |
| Un poem longilin, aproape o epopee a asezarii untului pe felia de paine, poem casnic scris la micul dejun, cu acumulari obsesive de detalii,culminand cu imposibilitatea aceea gurmanda de a privi ungerea galbena a painii asa cum se cuvine doar faramitari.Iata de unde reiese fiorul poetic: "noi nu am întins praful peste zile și praguri/noi ne-am ținut de fața de masă/când mâini buboase clătinau o cafea/sătule peste clipele noastre","ți-e negru sub unghii dinspre noapte și somn","nu se aude tăiere/nici un uns nu întinde untul pe pâine","acolo pe masă tăcerea-i întreagă în toate", versuri inteligente cu incarcatura. | |
| = re Maria Elena CHindea | Anni- Lorei Mainka [21.Jan.12 14:18] |
| V-am citit pasii printre urmele mele de cuvinte, si bine mi-ati mai facut tragind gindurile in sus, de ciuful de sensuri. E greu cind ai sentimentul uneori ca vorbesti cu peretii...aici unde o data se auzeau pina departe criticile dar si bucuria. | |
| = multumesc re Vasile Mihalache | Anni- Lorei Mainka [22.Jan.12 14:27] |
| pentru semn, steluta, si revenirea printre rindurile mele,e bine cand vezi ca unde mai este cineva care te citeste, pina la urma doar prin ceilalti ne indreptam sau percepem mai bine. | |