| = . | Alina Mihai [04.Mar.12 16:51] |
| Am văzut reportajul despre Alioșa, la televizor. Și, cu riscul de a părea cinică, trebuie să spun că am impresia, adesea, că Alioșa nu avea nevoie de camerele de luat vederi în preumblarea prin Iași. Cred că e fundamental trist să vindem povestea asta la televizor. Fie din dorința de raiting, fie din înclinația unora - profund necunoscută mie - de-a face bine spre-a-ți ușura sufletul, în public. Chestia asta de pe urmă nu cred că-i igienică deloc. | |
| = Alina Mihai | Valeria Lioara Roman [04.Mar.12 17:12] |
| Până la urmă e o poveste de viață a unui om...care putea fi a ta ,a mea sau a oricărui altcuiva. Draga mea Alina probabil ca momentan ești ancorată într-un exercițiu de dimpotriva. Adica... NU trebuie să vorbești ca să comunici. NU trebuie să cânți ca să simți muzica. NU trebuie să închizi ochii ca să nu vezi. NU trebuie să te rănești ca să te doară. NU trebuie ceas pentru timp. NU trebuie să mori ca să dispari. De ce am simțit nevoia să scriu în acest început de martie fără explicații? Pentru că de câteva zile mă bântuie «povestea unei povești de nepovestit» despre cum te desparți de cineva pe care nu vrei să-l/s-o cunoști mai departe...doar pentru că poți. O rotire sublimă dar fatală în jurul conștienței, pentru că în plinătate timpul curge doar până ce te trezești, iar după aceea nu mai există timp, ci numărătorile altora. Numai bine! | |
| = Eu | Alina Mihai [04.Mar.12 17:24] |
| Nu înțeleg nimic din mesajul tău. Adică nimic legat de ce am comentat eu mai sus. Nu știu ce este ăla "exercițiu de dimpotrivă" dar te asigur că ce-am scris nu era un mesaj contra textului tău. E drept că nici pro nu era. | |