| = Nu da frâu primului impuls! | Luchi Tenenhaus [07.Apr.12 23:30] |
| Laurone, de ce riști Și ceri reparație Știi că la epigramiști E acum inflație! | |
| = Adio dar rămâi cu noi! | Vali Slavu [08.Apr.12 18:51] |
| În 2009, când mi-am făcut eu cont pe Agonia, activitatea epigramatică era înfloritoare. Am avut norocul să nimeresc în perioada în care Calimero ținea bine hățurile. Mie, ca începătoare, mi-a prins bine acea severitate. Sunt sigură că dacă nu se întâmpla să descopăr epigrama aici și atunci, nu aș fi ajuns niciodată unde am ajuns. Am plâns (pe bune!) când a anunțat Calimero că-și dă demisia. E drept că acum nu mai e cum a fost, dar trebuie să recunoaștem că Agonia a rămas, totuși, singurul site literar unde mai există strictețe. Intră pe celelalte site-uri, vezi ce așa-zis umor se publică și îmi vei da dreptate! Măcar aici, când apare câte o tâmpenie, de regulă apar critici, sfaturi. Pe alte site-uri există o politică a laudelor reciproce a unor texte cumplite, incredibil de slabe. Pentru mine acest site înseamnă foarte mult, de aceea, indiferent de nemulțumirile de moment, nu voi spune niciodată "Adio, Agonia!". Referitor la decizia ta, mi-ar părea rău să te retragi, poate te răzgândești... | |
| = Regret | Ica Ungureanu [08.Apr.12 23:26] |
| Am fost plecată câteva zile într-un loc fără net și îmi pare rău că nu am citit această pagină înainte de a posta (și eu) un comentariu de adio. Deci dragă Laurențiu, nu e nevoie să pleci tu, căci a plecat, "coconița", leița, pesudo-epigramista, etc. Dacă ne-am certat, a fost din cauză că tu ai o idee preoconcepută despre mine și nu scapi niciun prilej de a mă ataca brutal. Nu poza în victimă, fiindcă tu ai fost de cele mai multe ori călăul. Cu toate astea, mi-am cerut scuze în pagina lui Sorin, o mai fac și aici, deci, continuă, dumneata ești cineva, eu nu sunt decât o leliță amărâtă din provincie. Mi-am cerut tot eu scuze, deși tu ai fost cel care a turnat gaz pe foc (amintește-ți și de cazul P. D. L.-ofil). Mi-am cerut și îmi cer încă o dată scuze pentru că, în "micimea" mea, am crezut că fac fapte mărețe. Un singur lucru vreau să reții, nu am avut, nu am și nu voi avea ifose, îmi percepi greșit atitudinea. Sunt și voi rămâne o modestă catrenistă dintr-un amărât orășel de provincie, nu vreau laude, stele, premii, dar nici să fiu jignită nu-mi place. Dacă am ripostat uneori prea dur, am fost în legitmă apărare. Și dacă am zis că ești epigra-misogin, acest apelativ se referea NUMAI la atitudinea ta față de mine, pentru că, într-adevăr, tu nu poți să mă suferi. Scuză-mă, Laurențiu, dacă e cineva care trebuie să plece, aceea sunt eu și o fac fără regrete, departe de mine gândul de a rămâne într-un loc în care cineva nu mă agreează. Și totuși, îmi permit, înainte de a "divorța", să-ți dau niște sfaturi: nu căuta conflicte acolo nu sunt, nu caracteriza un om înainte de a-l fi cunoscut cu adevărat, nu jigni o doamnă oricât de "leliță" ar fi și mai ales nu-(i) răstălmăci cuvintele. S-auzim numai de bine. | |
| = Ica și Laurențiu | Ion Diviza [09.Apr.12 10:14] |
| Nu înțeleg, nu vreau să înțeleg toate aceste conflicte ieftine și supărări de mahala. O consider pe Ica Ungureanu, de când i-am cunoscut lucrările, acum vreo 15 ani, când am inclus-o în culegerea Constelația Post-Scriptum, ca pe una dintre cele mai bune epigramiste din Romania. Nu avem atât de multe autoare de epigramă, le numeri pe degete. Cu mare regret vă spun, în R. Moldova nu avem nicio epigramistă veritabilă. De ce, în loc să le susținem, să le tachinăm/subapreciem? Am toată considerația pentru tine, Laurentiu, n-aș vrea ca dintr-o supărare insignifiantă să părăsești saitul. De asemenea, n-aș vrea să-l părăsească nici Ica, ea e o voce originală în corul epigramiștilor de aici. Iertați-vă reciproc - e săptămâna patimilor, a iertării, nu? - și continuați să fiți alături de noi. | |
| = Subscriu | Luchi Tenenhaus [09.Apr.12 11:22] |
| Sunt în totalitate de acord cu cele scrise de vechiul meu amic, Ion Diviza. De pildă, pe mine mă enervează orice epigramist care scrie mai bine decât mine, și m-am hotărât ca pe aceștia să nu-i mai citesc. În felul ăsta, am ajuns în ultima vreme să citesc numai ce scriu eu, și nu cred că e bine! | |