| = Nedumerire... | Miclăuș Silvestru [21.Apr.12 12:08] |
| de admirat! "n-am ținut cont niarne de cuvintele care acoperǎ stratul ǎsta de frig chiar și-o vocalǎ în plus poate strecura mai mult orgoliu împrǎștiind aerul dintre noi ca pe cea mai tare senzație degeaba umblǎm prin întâmplǎri cu ochii deschiși pe buze oricum îmi revin aceleași cuvinte emanate de afurisita asta de liniște uneori mǎ abat de la regulǎ și acumulez în vorbǎ atâta aluviune încât inima mi se dilatǎ" ... cu scuze, Niarne, voi spune câteva cuvinte; am permisiunea...? - vreun, vreo (ok?) - de lǎrmuialǎ când în mine= în lărmuiala din mine - fără "parcă" "țurțurii de nervii încordați în lărmuiala din mine sufletul e naufragiat într-un fel de catacombǎ încercând marea evadare în locuri ceva mai blânde" Spuneam: "scuze"! Toate observațiile sunt... opționale! Diacriticele... "prea sar în ochi"... pot fi folosite din "altă parte"? Citit cu multă plăcere! În continuare, mult succes! | |
| = Rǎspuns | Rodica Lupu [24.Apr.12 11:37] |
| Mulțumesc de trecere, lecturare și semnul lǎsat aici! Vreun, vreo, cred cǎ sunt ok în aceastǎ formǎ! Lǎrmuiala de care pomeneam în poem nu aparținea sufletului meu( deja naufragiat, cǎutând evadarea pe un alt țǎrm). Poate nu am fost suficient de convingǎtoare în mânuirea cuvântului sǎ exprim exact ce am gândit! Intervenția domniei voastre, oricând este binevenitǎ, deja (cred cǎ știți), cǎ țin cont de ea! Numai bine, RL! | |