| = . | nica mădălina [20.May.12 00:33] |
| nu doar aici, ci si in alte radiografii sau grafii despre o carte sau alta pe care le faceti, gasesc si am gasit lucruri care mi plac. gasesc o seriozitate si o finete a ochiului, gasesc ironie si gasesc accente comparatiste. si as putea continua. si sunt putini pe agonia cei ce scriu bine despre carti sau incearca s o faca (fiind nevoie, pentru asta, printre altele, si de consistenta, dar si de zvac) uneori insa mizati, constient sau nu, pe anumite adjective tari, care sa caracterizeze textele despre care scrieti, adjective pe care nu le dezvoltati, nu le justificati. stilul asta, gen trag cuiul, arunc grenada, apoi plec si va las sa va descurcati e cu dus si intors. e bine pentru cel ce se opreste sa se gandeasca de unde vine acel adjectiv, ce incarcatura poarta. iar asta l face sa vrea si mai tare sa citeasca si cartea despre care i vorba, pentru a verifica validitatea adjectivului. e rau insa pentru cel care trebuie ajutat un pic sa inteleaga. nu s adepta cititorului lenes, insa cred ca daca ati dezvolta, daca ati adanci in unele pasaje anumite idei ar fi un plus pentru oricine are timp si vrea sa vada ce si cum. (mai ales ca am vazut ca postati si texte ample, in care analiza e zdravana). e o mare putere de sinteza in anumite etichete pe care le puneti (nu folosesc in sens peiorativ). dar ea risca, pentru cei neatenti, sa fie confundata cu didacticismul sau, mai rau, cu expedierea unor nuante. pana sa alunec mai rau in generalisme, revin la ce voiam sa spun de fapt. nu era o critica a criticii, o recenzie a recenziei sau a recenziilor, ci era ca ma bucur ca postati "toate astea" pe aici. mai ales cand e asa trist ce se scrie chiar pe coperta patru a multor carti... sa zic ceva mai pe text, sa ma apar de offtopic: bine strunit eclectismul, in sensul ca metoda de prezentare critica preia idei din mai multe stiluri de a face critica. exemplific cu ideea lui barthes si accentele implicite de psihocritica existente in legatura dintre calugar si satul calugar. si parca finalul eseului, ca ton, vine cam repede, parand grabit si pe fond. plus acel si totusi si acel iata, care aduc o undadedeclamare. usoara, dar percetibila. scuzele mele pentru dimensiunea interventiei si pentru eventualele incoerente, inconsistennte samd. | |
| = critica criticii pentru Nica Mădălina | Maria Pilchin [20.May.12 08:26] |
| Era într-un desen animat sovietic ceva de felul: - Ești un vrăjitor! - Nu, eu abia învăț. Așa aș putea răspunde observațiilor, binevenite, la acest text al meu. Mădălaina, spuneai că pe aici nu se prea pun texte de critică, există o explicație, un egocentrism al mâinii care scrie, toți scriem texte, dar nu ne citim, egocentric producem, dar nu lecturăm și asta într-un Ev consumerist. Paradoxal! Mă voi gândi la cele spuse de dvs. Mersi pentru această intrare. | |
| = . | Veronica Văleanu [20.May.12 11:45] |
| bathesiana, nu barthiana [homo de bloc] e si gaselnita si pretiozitate [nerv dezgolit] nu mai zic | |
| = . | nica mădălina [20.May.12 12:10] |
| tocmai, ca fiecare invata si pe parcurs. ce spuneam era ca ma bucura, dincolo de punctele slabe, incercarile care au consistenta, consistenta ce rezulta mai ales (dar nu numai) din ansamblul textelor despre carti si despre a scrie postate aici de dvs. mai ales ca aveam in memorie incercari ratate, dar aduse in fata, inclusiv in ce priveste ceea ce se scrie pe coperte de carti, in ideea de a sustine cartile in cauza. exemple, in acest sens, exista si pe acest site. in aceasta ordine de idei si cu aceste precizari, imi permit, de nu i cu suparare, sa i raspund si veronicai, daca tot am fost prin preajma, iata. cu r, veronica, cu r :), oricum ar fi sufixul. plus reiterarea de mai sus, cu privire la punctele slabe si la ce anume m a motivat sa las semn in the first place. | |
| = analiza analizei pentru Mădălina | Maria Pilchin [22.May.12 09:53] |
| am fost zilele astea la un atelier de creație, unde textul unei tipe era calificat drept bunicel și era și amica ei și din invidie sau egocentrism sau nu mai știu din ce... făcea praf din textul prietenei... îmi făcea plăcere intelectuală sa observ și să gândesc la asta... Mă uitam cum un eu feminin trăiește succesul celeilalte, un handicap ce vine de prin evi medii până azi. Cătălina mersi pentru această apreciere feminină și o capacitate analitică performantă... | |