| = nu mai știu cine pe cine salvează | bedau simona [27.May.12 22:51] |
| "aici dragostea mea e un soldat legat la ochi în tranșee nu aude decât inimile celorlalți bătând ca tobele înaintea unui final pe care îl știm amândoi" Un poem care lumineaza in intuneric. | |
| + hârtie fotografică | Vasile Munteanu [28.May.12 06:36] |
cel mai mult îmi place că visul tău (unul paradoxal, un vis frumos trăit cu intensitatea coșmarului) pare a se petrece într-o cameră obscură; totul "clipește"; respiră imagini; recapitulează vieți; aș spune că instantaneizează. e ultimul atac înaintea marii liniști. | |
| = foarte expresiv | Stefania Klein [28.May.12 10:57] |
| puternic si gingas deodata. de-as avea i-as da si eu o stea. :) | |
| = ... | elis ioan [28.May.12 20:11] |
| simona, stefania va multumesc pt ce ati pastrat din poema asta vasile, multu' pt stea si pt felul in care ai vazut tu...stii, imi doresc linistea aia mare de care zici si zic si eu cumva...insa raman cu senzatia stranie ca luminile/becurile astea se inchid in mine doar ca el sa ma cuprinda dinspre vis. | |
| = echivoc (ceea ce îmi reușește des) | Vasile Munteanu [29.May.12 03:42] |
Elis, recitind ce am scris, mi-am dat seama că "liniștea" aceea poate fi confundată foarte ușor cu "moartea"; motiv pentru care m-am gândit că poate era mai aproape de ceea ce am gândit dacă aș fi scris nu liniște, ci "liniștire" (așa, ca în postludiu; deși, așa cum gândesc eu, implicit ceea ce succede vieții poate fi interpretat astfel); poate că de accea nici nu am avut curaj să presupun dacă "zburătorul" tău are "negre plete" (este tipul lunar, nocturn) sau poate blond (solar, diurn). | |