| = . | Daria Darid [06.Jul.12 17:43] |
| Antonia, am gasit aici un text firesc si netulburat de ochiul propriei orbiri . mi-a placut modul in care legi doua suflete prin crestatura luminii. trecerea asta de la prezent la trecut si de la trecut inapoi in prezent , care prezent pare sa vegheze acest trecut, ma face sa anticipez sfarsitul . dar mi-a placut acest gand al tau. eu una , as opta pentru un alt titlu, caci deja folosesti muscatura si dintii infipti in final . dar e dragut textul acesta si-mi pare bine ca am trecut de incisivi. sf de saptamana bland . | |
| = multumesc pentru feed-back | Zavalic Antonia-Luiza [11.Jul.12 19:18] |
| D-na Daria, Va multumesc din suflet fiindca v-ati facut timp pentru textul meu, pentru aprecierile dvs. si mai ales fiindca l-ati inteles cu profunda empatie. M-am gandit la un moment dat sa schimb titlul, insa ma simt legata de el, ca si cum radurile de mai sus s-au nascut deja prin acest cuvant. Cu deosebita consideratie, Antonia | |
| = . | Daria Darid [13.Jul.12 22:30] |
| ah, Antonia, deocamdata nu port numele nimanui si sunt numai cu 2 ani inaintea ta, adusa la viata :) dar esti la inceput, la varsta ta, simteam si eu nevoia sa ma adresez politicos cititorilor. Cu timpul, vei vedea ca acesti cititori se cuvine ei insisi sa multumeasca pt a fi fost invitati pe un taram al sufletului . delicat si usor, tare usor de murdarit. revin si cred ca ai intaietate si indreptatire sa optezi pt ceea ce te leaga. partea cu titlul a fost intotdeauna cea mai grea pt mine, ca si cum ai fi lasat o ancora in fiecare om care te citeste, ca si cum as fi lasat aer in fiecare cuvant . incisivii m-au dus intotdeauna cu gandul la sfasieri . si aici , in text, e mai mult o adiere , ideea de sfasiere. am citit tot ce ai postat, Antonia, si mi-a placut. numai bine! | |
| = ... | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| la fel ca-n poemul pe care ti l-am comentat anterior vad ca inchei iar cu "suntem". sper sa nu fie ceva mecanicizat totusi. acest text insa, este mult mai frumos si mai reusit. are ceva aparte. nu imi place insa finalul, mai exact primele 2 versuri din ultima strofa. nu stiu de ce, dar imaginea mi se pare greoaie, adica imi vine sa-mi spun "cum adica" ?". ultimul vers elucideaza intr-un fel sau altul, dar atunci nu prea isi au rostul primele 2. l-as rescrie si l-as face mult mai transprent. poezia chiar este frumoasa si nu o instelez tocmai pentru ca mi s-a parut bizar finalul si e pacat de restul textului. | |