| = . | nica mădălina [25.Jul.12 22:48] |
| finalul e frumos, spus simplu, fara filozofeli explicite, fortate si agresive. iarta ma, insa restul uzeaza de cuvinte mari, care puse mpreuna asa cum sunt dau un aer intortocheat si nesalvat de ritm, imagine, sugestie, impresie sau expresie. plus ca imponderabilitatea iti creeaza senzatii spirituale (iarta ma, din nou) e rizibil. spun cu buna credinta si ingrijorata. vreau sa accentuez asta, pentru ca stiu ca va parea dur ce am tastat. | |
| = orice e | Ottilia Ardeleanu [25.Jul.12 23:02] |
| posibil până la acel final. nimic dur. nimic nou. nici prea filosofic, nici prea sofisticat. poate un pic întortocheat. mulțumesc pentru lectură și opinie. | |
| = . | nica mădălina [25.Jul.12 23:03] |
| ottilia, de data asta nu mai merge cu orice e asa si pe dincolo. mai ales ca textul e scurt. ori merge la tinta, ori rateaya. al tau a ratat, din ratiuni evidente. si a te complace in asta nu ajuta. nu spun ca asta faci, dar pare ca asta faci... | |
| = err | nica mădălina [25.Jul.12 23:05] |
| rateaza, complacea. asta pana nu mi pica totul de a b inelea (netul, adica) | |
| = acesta | Ottilia Ardeleanu [25.Jul.12 23:29] |
| nu este un text ratat. dimpotrivă. este un fel de al cincilea element. Mădă, mulțumesc pentru implicare. | |
| = un poem ce necesita o deschidere spre sine | marian dragomir [26.Jul.12 14:00] |
| eu apreciez aceasta imagine cu toate ca pare un pic cam gandita si lipsita de emotiile de dincolo de cuvant - "cardinalitate unui punct deșertic" | |
| = )) | Dumitru Gheras [27.Jul.12 15:49] |
| ma si imaginam undeva prin desert incercand sa ma contemplu, de departe, pe mine ca adult; mi-a placut cum ati sugerat starile pana la final; iar finalul parca inchide totul intr-un cerc(coaguleaza, altfel spus); m-am regasit undeva pe aici, asta inseamna(lucru, de altfel, din cosmos vizibil) ca textul e reusit:)) va salut dyma | |
| = domnilor, | Ottilia Ardeleanu [27.Jul.12 16:53] |
| faptul că un punct devine (propria lui) imagine, nevorbind numai din punct de vedere geometric, ci din toate, mă face să cred că am o cel puțin două extensii de imaginație subtilă. nu-mi rămâne decât să vă mulțumesc frumos, Marian, Dyma. Ottilia Ardeleanu | |