Comentariile membrilor:

 =  .
Leonard Ancuta
[07.Nov.12 00:20]
tonul asta ironic artaggos pseudofilosofic de crasma ar nerge daca ar avea ceva adancituri pe alocuri. ceva care sa te faca sa te opresti ca sa cugeti. sa dai cu basca de podea si sa ceri de baut. asa textu imi pare mai degraba o poanta decat poezie.

 =  - ... -
Adrian A. Agheorghesei
[07.Nov.12 01:07]
Poanta e că textul e cât se poate de real. Adică, tot ce scrie acolo s-a-ntâmplat. Nimci ironic, mai degrabă cinic; nimic pseudofilosofic. Nu toți poetizăm oniric, așa cum nu toți avem bască.

 =  .
Leonard Ancuta
[07.Nov.12 02:32]
nu asta e ideea. o stire de ora 5 sau oricare alta poveste nu se transforma in poezie doar prin prisma ca-i adevarata. arta tre sa starneasca emotie, tre sa aduca plus valoare sa aduca cititorului ceva in plus decat moartea mai mult sau mai putin tragica a cuiva. daca imi murea cainele și scriam un poem ca mi-a murit cainele, cainele meu s-a dus in raiul cainilor stiti de fapt moartea nu iarta pe nimeni indiferent daca e om sau caine si pana la urma chestia e ca a murit el puteam sa mor io calcat de masina aia si sa zicem ca aveam toate motivele etc etc nu inseamna ca am facut o poezie. tocmai de aceea pentru poezie e nevoie de anumite elemente, de combinatii intre ele, de omisiunea unora pentru a emfaza altele etc asta doar pentru a crea un limbaj specific de a crea atmosfera si apoi de a spune prin acel element ales o poveste generala. si mai mult decat atat, fiindca nu e suficient, trebuie sa stabilesti o punte de legatura intre tine ca autor, subiectul tratat si cititor astfel incat la final, cititorul sa empatizeze cu toate palierele. să-i placa si povestea si felul in care autorul o prezinta dar in plus sa extraga ceva si pentru el, sa simta ca s-a imbogatit cu ceva. eu zic ca tu ai probleme si cu limbajul folosit, si cu felul in care prezinti povestea (asa sec pac rafturi in burta) - cred ca era mai de efect daca spuneai povestea in doua strofe si morala intr-una sau chiar mai putin. asa minimalizezi efectiv moartea aluia si-mi tii polologhii despre moarte in general, de parca n-am stii cu totii ca moartea e una, aceeasi pentru toti, plus ca si poetizezi cam fortat pe final si la faza cu ma-ta si la aia cu ingaduinta strainului - mie ambele mi se par trase de par una ca expresie cealalta ca adevar - e banal sa spui ca un strain priveste cu ingaduinta - toti o fac, e un sentiment care nu tine de observatie, tine de imaginatie, deci nu aduce ceva nou. la partea cu cititorul care pleaca multumit si imbogatit iar nimic. deci, ca o concluzie, in opinia mea, poemul e ratat.

 =  - bana/ inedit/
Adrian A. Agheorghesei
[07.Nov.12 03:03]
Leonard, apropo de "polologhii", acum îmi ții tu una, vizavi de cum ar trebui să fie poezia, cum că adevărul nu-i poezie și nici poezia, adevăr, despre cum "cum"-ul trebuie să bată "ce"-ul, punți de legătură, stilistică vs ideatică și alte chestii pe care, să recunoaștem, le știu destui de mulți, de multă vreme.

Maniera pe care am abordat-o în text e una frustă, iar în unitatea doi am vrut să spun câteva lucruri simple (nu inedite - căci oare ce mai poate, azi, fi inedit?), nu să mă fandosesc liric.

Ideea cu străinul privind îngăduitor e alta - aceea că ar fi bine dacă s-ar întâmpla asta. În fine.

Un lucru mai spun - să știi că poezia e compusă din bucăți uriașe de banalitate. Unele trec pentru că sunt spuse altfel, altele, nu, pentru că, pe lângă faptul că-s banale, sunt și banal spuse.

 =  Recuperarea “Realulului"?
Manolescu Gorun
[07.Nov.12 10:58]
Demonstrată riguros, cu ifose. Banalitatea, în poezie, nu are nimic de-a face cu Evidența. Prima poate fi catalogată drept trivială. Evidența, în schimb, este un fel de orgasm în jurul unei singularități descoperită pentru prima dată.

În discursul poetic există mai multe straturi de metaforizare. La nivel de cuvânt, de frază și de text, ca întreg.

În cazul nostru, la nivel de cuvânt și frază : ” Și uite așa,/ un frate de sânge spirtuit îți face rafturi în carne ”, ”cârpește cerul cu luceferii din degetul mic ”, ”beau numai suflete dietetice și numai
la pai ” … care vor să sune frumos din coadă și să-i impresioneze pe cei dezabuzați, nu sunt decât teribilisme infantile. La nivel de text, ca întreg, metafora există dar…lipsește cu desăvârșire. Ceva de genul lui Vlahuță : ”Nu mă tem de moarte. Mă tem de veșnicia ei ”. Așa că nu pot fi decât de acord cu Leo : ” in poezie doar prin prisma ca-i adevarata. arta tre sa starneasca emotie, tre sa aduca plus valoare sa aduca cititorului ceva in plus decat moartea mai mult sau mai putin tragica a cuiva”. Și chiar și autorul are dreptate, dacă aplicăm spusele sale la propria producție: „poezia [dânsului] e compusă din bucăți uriașe de banalitate. Unele trec pentru că sunt spuse altfel, altele, nu, pentru că, pe lângă faptul că-s banale, sunt și banal spuse”


 =  ...///
Adrian A. Agheorghesei
[07.Nov.12 14:01]
D-le Gorun, dușmănia pe care mi-o purtați numai credibil nu vă face să fiți. Comentariul d-voastră e plin de mici prostii, care mai de care mai filosofice, cum ar fi "În discursul patetic există mai multe straturi de metaforizare" -extradordinar! Ce descoperire! Și ce bine că numai în discursul patetic există straturi.

În rest, mai vorbim.

 =  Citește cu atenție comentariul meu.
Manolescu Gorun
[07.Nov.12 14:55]
Am scris: „În discursul poetic există mai multe straturi de metaforizare” și nu „"În discursul patetic există mai multe straturi de metaforizare". Dar parafrazarea nu mă distrează. Ar trebui? În rest am lucrat numai cu materialul clientului. Adică am comentat pe text. Atât. Stop. Și nu de la capăt.




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !