| = scântei reci... | Romulus Campan Maramuresanu [14.Nov.12 21:57] |
| Drag d-le Dumitru, V-am citit poemul după ce v-am scris un răspuns la revenirea din poemul anterior, presimțindu-va parcă starea de suflet... Râd oamenii când le spun că la anu-mplinesc 50, simțind fiecare arc din salteaua tot mai scâlciată a odihnelor tot mai scurte... Am plâns un pic, da și de bucuria citirii, nici nu știu de ce, poate duhul stihului care seamănă atât de mult cu nuanțele dealurilor băimărene care-au născut o școală de pictură uitată azi... Splendoarea simplității adevărului. Cu respect și mulțumiri. rcm | |
| = am zis | Dumitru Mălin [16.Nov.12 08:51] |
| Drag domn din Maramureș Să fim optimiști și să nu plângem decât mult... Eugenio Montale zicea "...un poet poate scrie versuri disperate și..., în același timp, poate iubi nebunește viața. Se pot compune poezii cât se poate de vesele, având totuși moartea în suflet... Optimismul programatic nu este în condradicție cu o profundă cunoaștere a durerii... Pesimismul integral, ca în cazul lui Leopardi, este dezmințit de faptul că poetul continuă să trăiască". A zis, am zis, zi-i! Cu mulțumiri și salutări din Capitala Unirii. | |