| = maimuțe | Manuela Macelaru [27.Nov.12 08:52] |
| prima strofă este un palat fermecat, în decorul prozaic oferit amplifică poemul prin originalitate, am citit ceva foarte interesant, amintesc și maimuțele din final care deloc rupte de context fac un joc frumos, trebuia să spui ceva și de pisica neagră. | |
| = Manuela | Ela Covaci [27.Nov.12 09:44] |
| Multumesc, Manuela, pentru trecere si comentariu! m-am limitat la simbolistica maimutei suficienta zic eu pentru a sugera blocajul la transgresarea pura dintre lumi. finalul - probabil abandonarea poeticul ca pierdere a simetriei eului ... | |
| = da | Manuela Macelaru [27.Nov.12 13:53] |
| era o glumă cu pisica neagră, categoric că simbolul ales de tine e foarte bun și suficient pentru a agita cititotul cât de cât inițiat. | |
| = . | Alexandru Gheție [28.Nov.12 20:46] |
| ai secvente foarte bune, ela. cred totusi ca finalul, mai putin versul final, este ratat. adica partea aceea explicativa de la "dar el nu a înțeles, /în cele din urmă a plecat..." - daca reusesti sa transformi cumva partea asta, ar fi un text ingenios, bine lucrat. - prima parte a textului e super, iar "spațiul dintre umărul Fridei și rama tabloului" - ca linie ce separa lumi... m-a cucerit succes :) | |
| = Alexandru | Ela Covaci [29.Nov.12 06:40] |
| Multumesc mult pentru comentariu! Sincer am avut aceeasi senzatie cu partea de mijloc, poate peste ceva timp voi avea idei mai ingenioase :) Saptamana faina si inspirata! | |