| = filon | Nache Mamier Angela [27.Jan.13 16:20] |
| un poem care nu ne aduce nimic nou sub cerul poeziei ,dar se simte interesul sincer pentru clasic cu orice chip,ca si cum restul este indigest... în acest gen sunt sute de autori care scriu acelasi poem la nesfârsit,într-o mare de clisee... Eminescu a inventat si consumat "filonul",urmat de epigoni respectuosi si onesti | |
| = NMA | holobaca gheorghe [27.Jan.13 19:02] |
| E adevărat, nu-i un poem din ”scoici-cioburi”, cusute de o ”cusătoreasă” ce-și udă picioarele ”dans la mer basse”, ci un sonet (formele fixe au și ele dreptul să existe)ce promovează o poezie de cunoaștere ce n-are nimic comun cu filonul eminescian în afară de folosirea cuvintelor ”lună” și ”luceferi”,doar pentru a amorsa memoria instanței receptorului. Ce mă intrigă e prezumția c-aș considera indigeste formele poetice ale altora. Nu-i la îndemâna oricui să scrie sonete de calitate. Pentru a consuna, v-aș provoca să-mi răspundeți măcar cu ”un sonețel” în registru minor. Oricum, mulțumesc de trecere. | |
| = amin | Nache Mamier Angela [27.Jan.13 20:18] |
| eu apreciez sonetele dar nu cele care seamana intre ele..;deci dincolo de ronsard,shakespeare,petrarca etc...care sunt adevarati maestri ai genului,eu savurez sonetele unor autori contemporani ,gen Foarta ,emil brumaru etc..;care sunt incercari de a mentine o forma fixa dar cu un fond nou,un ton nou...ca atare am exprimat un punct de vedere personal...deci evitati recuzita prea uzata... sfori de îngeri de lună crudă pe creștet de sângeri mană luceferi cum slove rotunde ies de sub pană rană zidul mării de plângeri aruncă din palme zarul de moarte bacante-nsetate de sânge și vin voia de-a fi din întreg și din parte cade-n amin(?) pe culmi se-aprind ruguri pentru Astarte sunt sugestii bineintentionate ...nu e (deocamdata) ora complimentelor de doi bani sugestiile mi-au prins bine când îmi cautam "vocea" poetica eu nu scriu sonete deocamdata,dar cine stie ,poate va veni acel timp... | |
| = sensul amin | holobaca gheorghe [27.Jan.13 22:31] |
| Eu nu scriu poezie de notație jurnalieră pe teme preexistente în mintea cititorului, spre a trezi emoții poncife. Nu fiți chiar așa de sigură că posedați o voce lirică distinctă. Iată, reproșurile de uzitare a clișeelor se pot întoarce împotriva propriei dumneavoastre producții poetice. Nu e cazul să dau citate, dar dacă e nevoie revin. În fond, acest sonet se vrea un vortex, un univers de coloană scurtă, asemeni unui diabolo, o banală recuzită de circ, cu pământul, apa și aerul în centru,iar focul pe circumferință, născut din infinitul nedeterminat al lui Anaximandru. Nu cred că Eminescu a construit asemenea univers. Că sunt cititori ce cred că doar reciclez sintagme, se înșală. Scriu doar pentru cei ce știu ce va să zică prăbușirea lumii în amin și de ce întregul și partea se-mpart la patru. Pentru mine, nota ușor paseistă a limbajului poate fi o butaforie postmodernistă. | |