| = . | radu stefanescu [28.Jan.13 20:16] |
| un poem manifest, probabil prea bine scris si prea rascolitor pentru a mai fi si comentat. oricum, a trecut mult de-atunci, intre timp ne-am pornit spre tralfamadore, am ajuns, ne-am aratat muschii. nimeni n-a supravietuit calatoriei, da nu mai conteaza. aprecieri, omule. | |
| = frumos | Daniela Bîrzu [29.Jan.13 07:54] |
| frumos focusat acest instantaneu. mi-a placut intensitatea care se mentine la acelasi nivel pe tot parcursul textului. cum a zis si Radu, este intr-adevar f. bine scris. ca si cum ai privi printr-o lentila groasa care iti dezvaluie proportii absurde, dar reale. frumos, felicitari. | |
| = da | adrian pop [29.Jan.13 12:14] |
| așa este, radu. a fost demult. și-a fost inutil. iar pentru că a fost ascuns nu s-a vindecat. am (re)văzut documentarul despre ww2. în paralel cu un documentar care prezenta varianta rușilor. mă distram încercînd să descopăr minciuna, mistificarea, dezinformarea. ziceam că rușii îs profi. despre dresda, în documentul occidental, s-a vorbit cîteva secunde. suficient să micșoreze numărul victimelor de la aprox. 135.000 la 40.000. și așa mi-am amintit de kurt și romanul său. daniela, mersi și cezarului ce-i al cezarului | |
| = Se simt încă vibrații în aer după trecerea păsării morții | Gârda Petru Ioan [29.Jan.13 13:25] |
| Am stat trei săptămâni în Dresda în 2007, nu mult după ce se terminase reconstrucția celebrei Frauenkirche. Există încă o apăsare, există încă resentimente, există încă uimire, transmise probabil și în familie. Păcat, păcat să pornești războaie... Da, cumplită glumă! | |
| + surâsul cel mai amar | Nache Mamier Angela [29.Jan.13 13:45] |
| aduce cu ciclul Surâsul Hiroshimei,merita aprofundarea...si apropierea celor doua tragedii ,catastrofaicul razboi mondial care a ucis 50 milioane de suflete(la shoah,tiganii,gays,et...) subiect foarte complex ,un adevar dezvaluit si cunoscut..;s-a ascuns ,pentru a nu le plânge pe aceste nevinovate victime bilaterale nu trebuia plânsa germania care a pierdut 10 milioane de persoane ,antrenate intr-o paranoia indiscutabila... un poem care deschide calea spre o carte în jurul acestui subiect...de ieri ,de azi si de ce nu ...de mâine... wildhack . ca sînii fetelor arși în abator aici s-a îngropat burta goală a păsării flamingo din prima strofă. aici s-au îngropat oasele din mormîntul – mină laolaltă cu bombele laolaltă cu zidurile medievale ale orașului dresda. pace ochilor tăi mortăciune pufoasă pace și liniște mută și adîncă. cromată liniște pace umbră plîngăcioasă a hiroshimei | |
| = cu | adrian pop [30.Jan.13 09:57] |
| atît mai mult cu cît a fost un gest gratuit, o demonstrație de forță a cărei destinatar a fost un obiectiv civil, nelu. am impresia că la nivelul ăsta (mă refer la decizia lui churchil de-a le arăta rușilor ce pot) nu mai putem vorbi de buni și răi. angela, așa-i, germanii își meritau soarta. nu avea nicio importanță faptul că omorîm civili. mersi. | |
| = precizez | Nache Mamier Angela [30.Jan.13 10:43] |
| m-am exprimat gresit...la acea epoca s-a ascuns martiriul celor din dresda,victime inocente,pentru ca nimeni nu dorea sa se stie ca si germania a avut victime ,care ,fiind civile,ori soldati dusi de forta intr-un razboi nebun,au murit inutil,secerati de forte oarbe,fanatice e bine ca adevarul sa triumfe,pentru memoria tuturor victimelor,am spus doar ca cei care au ascuns adevarul gândeau ca germanii si-au meritat soarta... dar nu este si opinia mea..;un mort nevinovat ,chiar si german, ramâne de plâns si de considerat ca un martir...mamele care au ars de vii în adaposturile din dresda cu copii in brate ,germanii care au refuzat razboiul ,care au salvat evrei ,care au fost deportati ...aceste persoane merita compasiunea subiectul ramâne delicat si merita aprofundat | |
| = am | adrian pop [30.Jan.13 10:47] |
| înțeles exact ce ai spus. doar ți-am răspuns în aceeași manieră. partea cu germanii care își meritau soarta, era, evident, o ironie. | |
| = merci | Nache Mamier Angela [30.Jan.13 10:50] |
| ok... | |
| + * | Paul Gabriel Sandu [30.Jan.13 16:35] |
| un text aproape la fel de greu de comentat ca Guernica lui Picasso. un text a carui miza este sa nu se mai spuna nimic la sfarsit, ci sa se taca. dar sa se taca nu de o tacere care uita, ci de o tacere care nu poate uita. un cosmar pe care nu avem dreptul sa-l uitam si de care nu ne putem nicicum dezice. o tacere care ne invinovateste la fel ca linistea pacea umbra plangacioasa a hirosimei. | |
| = nu este de comentat, | Ottilia Ardeleanu [30.Jan.13 17:50] |
| este de tăcut. un moment de reculegere... "pace ochilor tăi mortăciune pufoasă"! | |
| = paul, ottilia | adrian pop [01.Feb.13 10:19] |
| mersi pentru intervenție. este-o surpriză placută pentru mine să văd că subiecte ca acestea rezonează. | |