Comentariile membrilor:

+ durere vie
Nache Mamier Angela
[30.Jan.13 16:28]
un text care are inima si suflet,profunzime si o înaltime umana,o dimensiune tragica,voalata cu discretie
nu sunt în lacrimogen,nici în pateticul de doi bani,fiecare cuvânt serveste subiectului ,care personal mie mi-a dat frisoane,caci e un text-durere-vie,trateaza un subiect greu de abordat...are ceva dintr-un lintoliu de arta asiatica,un drapel de cuvinte peste un corp parintesc care traieste prelungit în aceste cuvinte smulse memoriei :
Mă ierți? A întrebat. Nu am
înțeles ce vroia, trecusem prin momente grele alături.
Și am răspuns da din toată inima. Privirea lui s-a înfipt
atunci ca un cuțit printre amintirile mele ca moluștele.
A murit câteva zile mai târziu, după ce mi-a dat telefon
mormăind cu greu că trebuie să mă mut în altă casă.
ultimele rânduri le-as mai "cizela "fiind prea explicite

 =  brutal și adevărat
Cristina-Monica Moldoveanu
[30.Jan.13 18:14]
Mulțumesc pentru apreciere Angela.
Este un text aproape de sufletul meu, un text care spune exact ceea ce spune, nici mai mult nici mai puțin. Uneori realitatea în sine, fără înțelesuri adăugate este exact cum spui tu, un fel de lințoliu, un voal peste dureri mai mari.

+ da
Manuela Macelaru
[31.Jan.13 04:24]
Uneori poezia o porți cu tine, uneori o inventezi, în textul de față este o povestioară cu un tată, o felie de pepene roșu și o floare în ghiveci, ai gândi că din toate adunate nu ar forma o familie, dar poezia ta asta face, leagă și formează un tot. Mi-a plăcut în primiul rând:
Tata a venit la mine în vizită cu o felie mare de pepene roșu cu dungi verde închis/ A pus-o în frigider și m-a privit îndelung cu ochii goi. Mă ierți?
E un gest simplu urmat de o întrebare gravă sau un gest grav urmat de o întrebare simplă, este aici un amalgam de trăiri care fac din firesc poezie. Până la urmă poezia o porți cu tine, cuvintele doar o urmează.

 =  un sentiment simplu
Cristina-Monica Moldoveanu
[31.Jan.13 20:17]
Mulțumesc Manuela, îmi pare bine că am reușit să îți transmit o parte din emoția și reculegerea meditativă din această poezie.

 =  Perfect
Liviu-Ioan Muresan
[31.Jan.13 20:46]
textul, și nu zic prea des asta. Cu toate acestea sugerez renunțarea la "După un timp", pentru a evita repetiția lui "după". E perfect ca expresie, ca transmitere și înțelegere pentru cititor, ca formă și sens. Se vede o mînă poetică formată și un glas ce se va auzi peste timp.

+ să crească dreaptă în lumină
Ioana Bogdan
[31.Jan.13 21:27]
Imi place tipul asta de confesiune transpusa in poeme narative. Mai ales ca nu sunt toate reusite. In fond, poate ca, dupa criteriul valorii lor, recunosti sinceritatea marturisirii. Mie se pare un text de o sinceritate coplesitoare, si tocmai de asta de o valoare estetica profunda. Un text ca un "cutit" (cunosc sentimentul!), desi, culmea, poemul e la el acasa. Nu stiu unde ai stat ascunsa pana acum, draga Cristina.

 =  LIM, Ioana...
Cristina-Monica Moldoveanu
[31.Jan.13 21:54]
Mulțumesc LIM. Între timp am mai modificat puțin textul, sper eu în mai bine.
Ioana, îți mulțumesc pentru semnul de lectură și faptul că mă răsfățați cu steluțe. Textul e în prima lui formă, și poate îl voi lăsa aici așa, în siceritatea lui inițială, care a dus la câteva mici erori.
Cu sinceritate,
Cristina

 =  gingasie concreta
Anni- Lorei Mainka
[01.Feb.13 00:41]
se vede ca poeta nu se joaca, ci isi aseaza sfatos poemul pe muchia realitatii...si cu har, cu liniste si durere.

 =  realism
Cristina-Monica Moldoveanu
[01.Feb.13 06:27]
Anni-Lorei, apreciez detașarea cu care privești poemul meu, mulțumesc pentru semnul delicat de lectură. Este un anumit fotorealism în această poezie a mea, dar nu am scris multe astfel de poeme. Totuși, pot afirma că există un oarecare hiperrealism în toate poeziile mele, chiar dacă este adesea orientat spre latura emoțională.

 =  ..
sophie polansky
[01.Feb.13 16:53]
Intai, cred ca e important sa se stie conjugarea verbelor la toate timpurile si apoi sa se scrie.

 =  a vrea
Cristina-Monica Moldoveanu
[01.Feb.13 18:23]
Din câte știu, fiindcă mi s-a atras atenția, numai verbul "a vrea" la imperfect este conjugat greșit în poezia mea și regret acest lucru.
În ce privește scrisul, nu voi mai scrie. Oricum nu ai dreptate sophie, deoarece scrisul a avut oarecare rost în viața mea. Nefiind publicate pe hârtie greșeli de tipul acesta, nu am lezat pe nimeni. Și oricum nimeni nu ar fi publicat. Iar tu de ce nu ai scris cu diacritice în comentariul de mai sus?
Intenționam să corectez, dar este mai complicat deoarece am nivelul 0 aici.
Totodată am dreptate că nu am avut decât cel mult 2-3 greșeli în toate poeziile mele, deci nu este justificată revolta ta că am scris pe acest site, repet, nu voi mai scrie.
Forma hibridă "vroia" a fost mult timp în uz, dar îmi pare rău că am folosit un fel de arhaism, fiind o persoană de vârstă mijlocie. Este din cauză că am fost izolată forțat, fără nicio greșeală întreaga viață. Gramatica a fost obiectul meu de studiu preferat în școală.
Citește acest articol:

http://www.romlit.ro/vroiam...




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !