| = poem social?! | Bodea Diana Mihaela [30.Mar.13 21:01] |
| Imi place imaginea asta cu sufletul national, daca nu m-as uita in jur as crede ca scrii cu nostalgie despre o tara frumoasa, parca numita Romania, actualmente in raporturi economice amintind de teorii politico-economice antice. Dar strofa doi imi spulbera iluzia ca ar fi un poem social abil, pentru ca in Romania nimeni nu mai tine cu poetii si nimic nu ameninta sentimentul de dragoste pentru ca nu mai exista atasamente sau pasiuni nationale, asa cum era si firesc intr-o societate atat de avansata intelectual, civic si de ce nu chiar artistic. Demnitatea mulata pe picior ma face sa ma gandesc la doamnele elegante din politica romaneasca, la picioarele carora se afla atatea demnitati sau demnitari, incat in interiorul acestei posibile familii de cuvinte ma simt tulburata. Elegant poem, de o finete rarisima. Felicitari. | |
| = Diana, | Ottilia Ardeleanu [31.Mar.13 00:12] |
| bun venit în această pagină! mulțumesc pentru interpretarea textului. cât despre poeți... totuși, cu ei mai țin cititorii! | |
| + fusta | Nache Mamier Angela [06.Apr.13 11:52] |
| demaraj timid dar din ce în ce mai "vorbaret" si indignat,o "voce" riscata cu care ottilia ne demonstreaza ca are "plusieurs cordes à son arc":ton social,dar si senzual-sexy,ironizând personajul cliseelor : concurează cu principiile iese mereu pe primul loc iubirea acest sentiment amenințat că ține cu poeții și știe să poarte demnitatea ca pe o fustă mulată pe picior o simt bine in aceasta"directie"... | |
| = mă bucur | Ottilia Ardeleanu [06.Apr.13 12:29] |
| nespus, Angela, că acest text care merge pe paralelisme de idei, așa cum ai și remarcat, a transmis atât de mult. lumina ta îmi deschide drumuri. și nu mă înfumurez, dimpotrivă. mulțumesc frumos. Ottilia | |